alergam înapoi, mai repede ca apa fierbinte
care mă străbătea doar atunci când dădeam drumu' la robinet;
cu siguranță te-ndrepți către ceva, îmi răsuna
mai de fiecare dată când aveam nevoie
vocea schimbată a unei anumite nevoi;
ce-ar fi dacă-am merge tot înainte?
cu sigurantă acolo, la capăt, te așteaptă ceva...
și totuși, împotriva demonstrației amăgite,
câteodată nu uit să alerg înapoi/și-nainte
apoi iar înapoi...
m-așez domol într-un colț;
beneficiile izolării acustice și-au găsit, pentru moment,
un nou rost.
o să tacem puțin, să vedem ce-o să fie,
poate, cine știe, o să vină singur la mine;
pentru că, nu uita,
cu sigurantă acolo, la capăt, te așteaptă ceva...

întors cu fața-n spate sensul,
alunecos printre motivul existenței și-o-mbucătură teoretizată din moarte,
imortalizam cu grație iminentul,
s-ar putea să nu fi avut dreptate, până la urmă,
se prea poate ca acolo să nu te aștepte ceva;
nu-i nimic eu am să merg înainte, chiar dacă nu mai cred în ceva...
domne' io cred în mine, până la urmă e și asta ceva;
până mâine.