sunt apă în cubul de sticlă, te mint
flexibila coastă, brațele goale le întind pe pereți
vinovată te chem să-mi tai zborul în piatră
prizonieră în oglindă
pasăre-nadă cu aripi înfipte-n grilaj
dar te mint
mă așez violet, miere ninsă pe buzele tale
și tandră te mint
înlănțuită de drum, sunt frântură de rază
strivită de pași, sunt urmă de fiară
adânc încrustată, ispită
în meandrele lui,
eu te mint
am capul întors, sunt iapă tropotindu-ți prin vintre
sau vântul viclean crescut trandafir
cu ghimpi legănați
de palmele tale
sunt, cine mai poate să știe?
mare alunecând adormită din lună
cu vietăți aurii, zbătându-se în valuri
ca între vorbe fierbinți
care mint