În hol veșmântul zilei stă agățat pe fusul orar,
Am închiriat meditații în casa timpului
În templu esenian, cu sufletul polar
Ard tihnit, ermetic, adâncul, de sufragerie al pământului.


Au trecut iar prin mine neaureolate duhuri
Pe puntea lor de trup port tropicul de zare
Și candelele ard pe umbra mea de nuc
Sfințindu-mi o cărare.