Tu mă întrebi când voi muri
dar cine ești tu să mă întrebi
atunci când eu nu știu
nici măcar când voi trăi
am conștiință, viață, degete
și fire de păr care mi-au fost date
să îmi zacă pe ceafă, uitate
am voință, putere, iluzii
și un ceas care bate-n neștire
un miez dintr-o noapte absurdă, subțire
Tu mă întrebi când voi muri
iau conștiința
s-adorm voința
iau iluzia
că am puterea
să nu-mi las viața
să mi se scurgă printre degete
Că sunt ale tale sau ale mele, nu mai contează
n-am găsit un răspuns
căci tot ce ai tu de spus
e să mă întrebi când voi muri