“Eu zic s-o luam pe din doua, boierule!”


Strofa 1

Fiindca am avut de asteptat pana sa fac ce fac acum, si facand acest ceva sa ies din asteptare, am ajuns sa pretuiesc aceasta iesire din asteptare ca un simbol al actiunii si ca insasi premiul cuvenit celui ce o face. Fiind premiu siesi, asteptarile mele de la ceea ce fac nu sunt prea mari.

“Si o ingera din acelea care vin atunci cand se inaugureaza vreo constructie mai ciudata veni pe capul nostru, sa ne priveasca si sa aplaude.”

Observand cele ce se intampla in jur si dorind ceea ce se intampla in alt jur, dar constient ca trebuie adaptat la ce e, solutiile vin. Solutia e o infratire pe verticala in constructie. Asa cum altii, socotiti din start inferiori, desi pana la proba cotrarie, imi pot fi chiar superiori, au facut de multe ori in muzica (asta de-acum). O infratire incurajatoare. Una aplaudabila.

“...sa ne priveasca si sa aplaude.”
“...sa ne priveasca si sa aplaude.”

refren

“A turnat in paharele mici de argint, si asezandu-ne fiecare pe locul nostru, am tacut si am baut...”

“am tacut”

“am tacut si am baut”

“am tacut”



strofa 2

Peste putin timp, destul de putin, urmeaza sa scriu. Scrisul are, inainte si dupa, o perioada de asteptare.
Orice perioada de asteptere urmeza sau atrage dupa ea un scris.
Visul meu e sa reuses sa–mi petrec timpul de asteptare scriind, si inca mai bine decat cand scriu.
Visul meu din cealalta noapte e sa descopar ca dupa asteptare vine alta asteptare in loc de scris, tot atat de inactiva ca prima.
Ultimul e un vis urat.

refren

“A turnat in paharele mici de argint, si asezandu-ne fiecare pe locul nostru, am tacut si am baut...”

“am tacut”

“am tacut si am baut”

“am tacut”



strofa 3

Si intr-o noapte in care n-am avut chef nici de vise frumoase nici urate, m-am chinui sa visez ceva pregatit de-acasa. Mi-am pregatit un vis in care la TVR1, la emisiunea Poveste fara sfarsit, il priveam pe Stefan Agopian de pe partea mea a S-ului. Trebuia sa facem o poveste.

“Si o ingera din acelea care vin atunci cand se inaugureaza vreo constructie mai ciudata veni pe capul nostru...”

Eu am spus ca stept.
Pe partea cealalta se astepta.
Eu asteptam, asa cum am spus.
De pe partea cealalta nu se promitea sfarsitul asteptarii.
Eu astept.

Asteparea noastra era destul de buna incat “o ingera din acelea” sa isi doreasca “sa ne priveasca si sa aplaude.”


Si pentru ca era vis, la mijlocul S-ului era tot ce ne trebuia ca atunci cand ia venit cheful sa o faca, ba putin mai tarziu, cand s-a convins ca nu e doar o impresie ci chiar ia venit, sa se ridice el (si eu din respect), sa se duca acolo si...

refren

“A turnat in paharele mici de argint, si asezandu-ne fiecare pe locul nostru, am tacut si am baut...”

“am tacut”

“am tacut si am baut”

“am tacut”

Din punctul lor de vedere n-a fost o emisiune reusita.

“am tacut”.