in jurul meu sunt numai pauze
si timpul in sine e o pauza
intre fiinta si nefiinta
granita stinsa intre doua tari
care sunt de fapt una


ma uit in sus si vad din nou
zeul care-mi toarce firul vietii
dar e mult prea prost si nu-si da seama
ca nu mai exista ata.

si-apoi tu iesi la suprafata
din siringa in care sufletele lor inca se zbat
pasesti peste tot noroiul mintii mele
in care mi se scalda gandurile murdare
alunecand lenes printre circumvolutiuni.

eu nu te las sa-mi atingi fatza
cu crengile mainii stangi
iar tu,urli si te repezi asupra lui
si ii tai un picior
de astazi nu mai am vise bipede
si visez mereu schiop.

apoi cu piciorul visului
ma apuci de picior
si mergem in crengile mainilor
tinandu-ne de picioare
prin valuri de alb si negru

iar apoi ne asezam in varful ochiului
in varful ochiului primei secunde nascute
acolo unde cresc miliarde de flori
si unde este mereu toamna

si apoi,dupa ce ma acoperi cu flori,
imi ceri nemurirea
iar eu iti dau voie sa te arunci
in marea sufletului meu
singura care a ramas limpede,curata.

nu ma saruti inainte sa pleci?
nu,normal ca nu ma saruti
zeul si-a dat seama ca nu are ce sa toarca...