acum întreabă-te de ce,
uite, plouă cu domni de peste tot, mai mari, mai mici,
câțiva au umbrelele deschise,
plutesc muți cu buzele mici sau șterse de tot,
unul e chiar lângă tine, moare de somn,
dacă-l atingi roșește,
restul sunt doar atitudini pe care nu orice ființă le adoptă,
din comoditate,
de exemplu stând cu un braț sus, fiindcă acela este purtătorul de umbrelă
sau purtător de trup când ești cu capul în jos…

peisajul se desfășoară în cerc,
o simplă schiță în care timpul și soarele sunt pleonasme,
iar casele, sunt, acolo unde e cazul, firesc, răsturnate,
la margine (oricare ar fi ea)
începe un fel de nimic despre care cred că se poate scrie
la nesfârșit

Gevelsberg , 17 aug 2004