se întîmplă uneori alinierea cuvintelor la un capăt de linie
în palmă
uitînd a mai respira
într-o comă de gradul doi
agonizează în șoaptă cu un fel de demnitate a pietrei surprinse de reflux
dezgolită
cu toate păsările planînd întors
pe dinăuntru
într-o iluzie mimetică a unei neliniști fără carte de vizită
se întîmplă să nu știu cum să tac în doze homeopatice
strînși genunchii și sufletul pe buza unei așteptări
înfiorată
cu auzul încordat
încercînd a surprinde pogorîrea primului surîs
ca tu să mă regăsești acolo
crescută altfel
ție interior
lujer verde
un altfel de tu ciudat
să te pot contura vibrație cu vibrație de la primul gest simplu
în care se întorc în matcă apele
descoperind liniștii noastre de nisip
harta compasul și busola
călătorului