Cu una, cu două, își ia pașii în spinare
și-și șterge cu părul bogat urmele mersului gol pe asfalt.
Au încercat să o urmărească acei vânători iscusiți,
sărutându-și puștile ruginite de atâta mers,
șoptindu-și îndemnuri și răsucindu-și imaginare mustăți.
Le-au rămas oasele albe îmbrăcate în mărăcini
- acum hainele le-au sfâșiat între sălcii -
și fluieratul absurd al craniilor spumegânde
în vârtejul auriu al celei cu părul bogat și roșu.