Din ce munte?
Din ce dimineață?
Din ce noapte?

Ascult sfatul pietrelor
Ascult muzica averselor
Ascult părerea ferigilor

Vîntul înșiră
Vorbe vechi, pietre roz
Pe coamele cailor

Curgi, rîu, aleargă
ÃŽn venele mele nesupuse

Eu merg
În neștire
ÃŽn penumbra temerilor

Cu tălpi rănite
Merg
Spre uitarea măștilor
A obrajilor uscați
A privirilor stoarse
De cei care-au plecat

Îmi șterg, oh
Îmi șterg lacrimile

Praful
și belțile
Sunt itinerarul meu

Iar drumul mi se pierde
ÃŽn mirosul pelinului
Ce arde veghind visele
și luna

Sar dintr-o trecătoare în alta
Dintr-un nor în altul

Uit numele zilelor
Tac numele zilelor
Ca să aud numele
acestui munte

II

Trec poarta pustiului
Poarta nopții
Poarta cerului
Poarta cîmpiei
Poarta ierbii
Poarta peste rouă

O clipă de odihnă la izvor
Sub arcul pletelor tale
Oile-au disparut din privire

ÃŽntreb apa: unde-mi sunt aripile?
Nu-mi răspunde

Nu cumva toate diminețile duc
spre același prag?
Lînga focul abia aprins
Te-așează, bea vin, povestește

Eu voi cînta
istoria pașilor mei
topiți sub zăpadă

Cine trece munții
Duce cu el drumul

Pasărea duce cu ea zborul

Arată-mi o prăpastie
Unde să-mi arunc cuvintele
hrană la corbi

Voi inventa o limbă
O voi urma pe coasta abruptă
A suferinței și-a bucuriei

Nu există altă distanță
Numai ce nu știu despre mine
Numai ce nu știu despre tine
Iată distanța

Nu există altă speranță
Numai să merg unde nu sunt
Numai să merg unde ești tu
Iată dorința

Să zbor.

III

Cîntecul sudorii
Alungă îndoiala sării
Și cîntecul sării
Alungă îndoiala mării

Cîntecul mării
Alungă îndoiala nisipului
Și cîntecul nisipului
Alungă îndoiala păsării

Cîntecul păsării
Alungă îndoiala copacului
Și cîntecul copacului
Alungă îndoiala vîntului

Cîntecul vîntului
Alunga îndoiala zăpezii
Și cîntecul zăpezii
Alungă îndoiala cerului

Cîntecul cerului
Alungă îndoiala luminii
Și cîntecul luminii
Alungă îndoiala nopții

Cîntecul nopții
Alungă îndoiala stelei
Și cîntecul stelei
Alungă îndoiala din ochii tăi

O pune peste mine.

IV

In tăcerea mea
E numele mării
Și al pietrelor

Numele păsării
Numele copacului
Numele vîntului
Al zăpezii
Al cerului
Al luminii
Al nopții
Și-al stelei

Dar lipseste numele
acestui munte
Acestei dimineți
Acestei nopți

Nu există-un mesaj
Pe buzele rătăcirii

Frunzăresc pur și simplu
volumul anotimpurilor
Al răsăritului și-al apusului

Ascult pur și simplu
Flautul fără memorie

O iau pe fuga potecii
La ora cînd naufragiază
Fagii și crestele

Frunzăresc pur și simplu
volumul anotimpurilor
Unde-i scrisă promisiunea
cimbrului sălbatic

Acolo am descoperit o giruetă
disimulată de fulgi
Și nu mă mai pierd
Între vocea ta și cea a insectelor

La fereastra lacului
Ma aplec și-aștept

Apoi continui mersul cu ochii închiși
Un pas de soare și-un pas de lună
Un pas lucid
Un pas orb
Un pas de companie
Un pas în absență

Eu nu mă cunosc
De ce te-aș întîlni?
De ce-aÈ™ bate la poarta ta?

Trebuie să-mi regasesc privirea
ÃŽnainte de a pune ochii pe tine

Trebuie să-mi regăsesc auzul
ÃŽnainte de-a te asculta

Trebuie să-mi regăsesc limba
Înainte de a-ți vorbi

V

Accept ploaia
Și devin ploaie

Fiecare picătură
E-o idee transparentă și liberă
ÃŽn noroi

Între singurătățile noastre
Stă vîntul, chiciura, soarele
Speranța, groaza și îmbrățișările

Bătaia orelor

Las la poalele urcușului
Pretențiile mele
Las la poalele urcușului
Tot ce-mi brăzdează obrajii

Merg fără altă oglindă
decît propriul meu curaj
De fulgere nu fug
Ci adorm

Jertfă a drumului
Jertfă a prafului și-a belților
Jertfa a ridurilor, a îndoielilor mele
Pielea mea e jertfa

Eu rîd litaniile vesele ale ploilor
Dar voi zbura oare pe aripi de vulturi?
Voi urma oare zborul păsărilor?

Dincolo de mormînt
Dincolo de carnea mea
Dincolo de oasele mele
Pînă la tine
Unde ești tu.


Tradus de Lucia Sotirova