Iubito,
mă strânge ploaia rece de suflet,
mă mușcă,
și apoi
mi se lasă în umblet.

Mă-mpiedic pe străzile viselor noastre,
cu degetele mă-mpiedic de ochi,
de sâni,
de inima care se zbate muncită,
de parcă cineva la viaț-a silit-o,
iubito.

Dârdâi și dinții îmi cântă pe față,
te strâng subsioară,
adormită,
îmi scutur pletele de gheață
în lumina genei de zori proaspăt ivită.

E dimineață,
iubită.