Suspensie...
Mă pierd prin cuvinte și vorbe cu sunet,
Caut acea minune nedescoperită.
Ce om! ce lipsa de geniu și nume
E cel ce cauta
Și nu găsește nimic.
M-agat de un capăt de fir prea subtire
Ce spânzură lumea cu tot.
E undeva... in neștire,un om
Ce se-agață de mine și cad
Acela sunt eu.
Sunt unul, sunt doi,sunt șapte.
Degeaba! o mie n-ajung pentru-n om!
El știe să fie neatârnat și gol
Cum sunt eu printre ceilalți.
Și mă tot plimb...
Suspendată prin intâietatea momentului!
.............................................
Căci acum sunt ființa lucidă
Ce mai demult, pierdută
Se căuta printre oameni.

Acum vad totul prin mine,
Mai inainte nu vedeam nimic.
Și care e rostul?

Încerc și eu să văd acum
Ce nu văd niciodata.