Dragostea e cel mai grozav lucru...
Atunci cand esti indragosit.
Dupa aia vin altele
Grozave, mai grozave sau la fel de grozave,
In orice caz, ierarhia se schimba,
Astfel incat,
Te uiti in urma, te uiti inainte si te intrebi:
Ce-a fost?
A fost betie, nebunie,
A fost vreun fel de amnezie, astenie?
Ei bine, daca-a fost, a fost.
Dar unde e? Unde sa fie?
O fi asa, vreo acadea, de se consuma?
O fi vreun fel de febra trecatoare?
Vreo boala de timp in raport cu
Pozitia sufletului in bataia vantului?
Intrebarea nu-i deci de ce trece,
Ca trece. Nu ma minti, nu te minti
C-o fi si c-o pati,
Ca-i car si ca mar.
Trece.
Intrebarea e: unde trece?
Cum ne trece asa peste umar
Sa se cuibareasca
In cosul cu amintiri
Din podul fiintei?
Se zice ca graiul i-a fost dat omului
Sa-si poata ascunde gandurile.
Pesemne e adevarat,
din moment ce anumite taceri,
Agatate, ca niste cercei nefiresc de lungi
De anume priviri
Dintre fostii indragostiti
Urla, tipa de disperare, in locul lor.
Pesemne e adevarat,
Din moment ce amandoi incearca
Sa-si ascunda tacerea cu nimicuri
Ca si cum ai incerca sa ascunzi
Un nud intreg cu o singura frunza
De iedera.

Septembrie 21, 2004
T.O.