Tu ești chintesența gandurilor mele,
Ești trecut și prezent
Și nemurire.
În tine se împletesc
Temerile și siguranțele mele,
Nesiguranța viselor,
Frica,durerea,
Foamea ancestrală de necunoscut
Și sărutările pe care
Nu mi le-ai dat încă.
Tăcerea ta e doar o liană
De care stau atârnați
Ochii mei
Care încă n-au învățat
Să vadă altceva
Decât pe tine.
Și atunci când visele mele
Nu pot să te-ajungă
Din ochii mei
Izvorăsc lacrimi de durere...
Durerea de a nu putea atinge
Infinitul gândurilor tale.
Și-apoi, în spectrul luminii
Mă ascund și mă arăt din nou ție,
Tu, lumina începuturilor mele...