Prefață:
"cu aripile sfârtecate
cerșesc
iubirea ta în noapte" (Maria Prochipiuc)




prea aproape de mine
am strâns deșertăciunea
și am uitat a fi
o clipă.
(vinovăție)

*

mi-am uitat aripile
în frângerea luminii
de prea mult dor.
(aripi uitate)

*

de-ar fi să zbor
nu cer în cer
decât un înger
în ger
(aliterație)

*

rătăcită în Eden
o idee îmi arată
zborul cu aripi frânte
(lecție de zbor)

*

îmbrățișată fiind
aripile mi se adună
cu mâinile tale
(reparație de aripi)

*

și mi-ai frânt aripile
când în zădărnicia mea
ți-am uitat pașii
(uitare)

*

îngerul și-a întins aripile
împiedecându-mă de pietre
când pășeam orb pe lângă iubire
(toiagul alb)

*

îngerul a strigat
și glasul lui
acoperă gîndul iubirii

*

psalmodiind arar
îngerii dezleagă
omenești păcate
(spovedanie)

*

și duhul...

și duhul a pogorât în noi
și ne-a cusut aripile rupte
cu îndurarea nemărginită
învățându-ne să zburăm
din nou
ne-a rugat doar să nu mai uităm
îmbătrânește și el
și mai are atâtea aripi de îndreptat