Pas cu pas te voi urma
Calc pe frunzele de nuc
Cu mânecile suflecate
Șterg noaptea ce se scalda în albie.
Salba ți-e alunele pe care le adun acum
Simt cum privirea mi-e furată
De zburătoarea ce se scalda sub sarutul privirii mele.
Soarele îmi escaladează spatele
Ca un pui de urs mă desfăț
Printre cețuri de lumini fără culori
Cu inima încolțită
Ascult cântul ce șuieră în gemete
Pentru zilele ce au să vină,
Pentru noptile ce sufletul îmi încalzesc.
Dusa e iarna
Soarele sus pe cer
Uita-te la el!
Ce-o mai cânta?
Roua ce-mi șterge pasul cu pas?
Calea-i lungă
Pas cu pas am să străbat
Timpul ce se scurge ca nisipul în vânt
Cu piciorul am să calc roua
Ce urmează cursul apei
În care se scaldă înotătoarea.
Pe unde o mai fi fata pădure?
Ieri am întalnit-o la răscruce printre alei
In febra zilei
Se arăta în extaz printre cețuri dese
Dusă a fost!
De suspin mă îmbăt
Că nu am putut să-i cânt cu șuier
Iubirea ce-mi încolțește ca piatra în inimă.
Lumina ma înconjoară,
Mă face să mă simt din ce în ce mai bine
Aș vrea nici luna să mai apună.
Crezi că pot trăi fără iubire ta?
Nu-i nimic de pierdut fată pădure
Mâine voi fi nimeni!
Doar ploaia te va mai face să simți
Că și mâine e o zi
Plină de al meu fler și suspin.