Dar inevitabil
Apoi te vei sinucide
In primul cuvânt de mulțumire

Am să încep să uit după tine
Anotimpurile, tabloul lui Dali, muzica de cameră
Aroma de cafea a hărtiei
Culorile marginilor toate
Si pe cei ce în pahare se oglindesc

Va rămâne între litere un spațiu aparte
In care degetele
Căutând o ușă
Se vor toci dintr-o data

De aceea poeziei tale
Nu am să îi dau nume.