Din mine se naște uitarea,
mâna mea începe să-și uite cotul
ochiul meu nu vede decât stele
corpul meu își uită chemarea.

Uit să mă mai nasc,
să trăiesc printre nori fără chip,
îmi alung neliniștea pe un vreasc
și un rug pe tăcere-mi ridic.

Ambiguitatea ia numele meu
și îl împinge pe drumul uitării,
clipe străine de viață
fac simplă povara mirării.