Impaca-ti inima cu-a mea:
nu-ti istovi zadarnic trupul,
fara bucuria de a trai.
Traieste din plin placerea iubirii,
nu te ascunde dupa masca de fier.
Traieste amintirile frumoase si prezentul:
ce-a fost sa treaca, a trecut, fara sa-ntrebe.
Fa loc placerii de azi...
S-o auzi, te vei convinge...
Si chiar daca nimic n-o va putea compara
cu cea de ieri-
opreste-o macar sa-ti mangaie ranile-
care te ard,
in zilele in care soarele plange.
Sa ai cu cine vorbi cand iti vine:
sa nu te izbesti de usile inchise,
ale drumului de intoarcere...
ce nu mai exista!
Si a carei fiecare clipa de cautare, ucide.
Nu-ti mai scrijeli ranile vechi,
crezand ca te va racori sangele lor.
Ce s-a pierdut, s-a pierdut.
Impaca-te si fii fericit.
Am aparut in viata ta c-un scop:
sa fim fericiti impreuna!
Renunta la a mai cauta perfectiunea,
caci nu exista.
Ea e ca o fata Morgana care,
cand te apropii prea mult,
dispare pe dupa colturi.
Te iubesc iar iubirea asta,
ar putea umple golurile,
pe care orice om le are in suflet...