Mă-ntorc spre voi, spre cel ce-am vrut să fiu,
ca de la luptă un erou, plângând...
că totul s-ar petrece doar în gând.
Voi ați mai fi, dar eu... n-aș mai fi viu.

M-am luptat, cu armate întregi... n-am știut,
că nimic din ce sunt, nu mai e cum a fost,
fără voi, m-am luptat... ca un prost...
Sunt doar un trist, erou necunoscut...

Mă-ntorc spre voi, mereu, în nopți târzii...
o umbră de-a ta, când te pierzi printre stele,
lângă tine, luptând, să te feresc de rele...
Voi fi mereu... dar tu... nu ai să știi.

Timpul s-a scurs... să mă-ntorc e târziu...
voi rămâne aici, suspendat în uitare
pansând rana din suflet ce cumplit mă doare,
Voi veți mai fi, dar eu... n-am să mai fiu.