E o alta zi, nu diferita de altele;
Si parca totusi mai greoaie, mai lenta -
Sau poate eu, bolnavul acesta care nu-si mai gaseste locul,
Am strivit toata frumusetea ei?

M-am obisnuit cu forfoteala lumii, cu nesfarsitele ei tanguieli,
Astfel, azi imi pare execsiv de tacut.
Oare eu, cel care strigase dupa liniste,
Am cazut acolo unde ea domneste de atat amar?

Si cred ca m-am prefacut in scrum, conditia mea dintai,
Nelasand nici o urma trecerii mele;
Si cred ca e destul de tarziu, am devenit un batran
Ingropat de vechi amintiri...linistite...