in dimineata aceea
ti-ai lasat armele
sa viseze in rastel
ca sa-mi umpli ochii
cu roua sa-mi incarci
buzele cu singuratatea
lui robinson sa-mi
asezi in palme
fructele furate de la
masa domnului
in dimineata aceea
am realizat
ca sunt cadoul tau
dat gaurii negre
de ce eu? te-am intrebat
in loc de raspuns
ti-ai dezvelit creierii
si m-ai plimbat pe
sub arcurile lor electrice
ca pe sub arcurile
de triumf ale romei
facandu-ma sa cred
ca sunt reincarnarea
lui caesar apoi
privirea ta in chip de
ramas bun mi-a
aruncat la picioare
cheia enigmei iar
eu m-am aplecat ca
s-o ridic ca pe un
obiect de cult
incercand tot din
dimineata aceea sa-ti
deschid lacatul buzelor