Medicii, platiti ca fochistii



Doctorii emigranti acuza saracia din Romania

Cu parere de rau, seria articolelor dedicate medicilor care au emigrat se opreste aici. Spunem cu parere de rau pentru ca viata acestor oameni, miini albe si fine, mii la numar, prin care Romania atinge capetele lumii, ar trebui sa stea mereu in atentia publica. Asa cum ar trebui sa ajunga sub ochii nostri si fapta nestiuta a zidarului dintr-un sat din Vaslui ajuns in inima Romei, unde-si cistiga onest dimineata lui de miine. Asa cum conteaza scafandrii romani care lucreaza in Norvegia, restauratorii plecati din batrina Sinaie sa reinvie obiecte de arta la Paris sau inginerii plecati din Cluj sa construiasca poduri peste apele Japoniei. Nu la un top al medicilor ne-a stat gindul, nici sa-i jignim pe cei care-au ramas. Dar am vrut sa deschidem o fereastra prin care sa intre aerul rece in caldurica romaneasca, aerul rece al lucrului bine facut. Al normalitatii.

In episodul de astazi gazduim citeva mesaje dinspre cei care au rezonat la articolele precedente.


Florin Rata, 26 de ani, stabilit in Los Alamos - SUA, a absolvit Facultatea de kinetoterapie din Bacau in anul 2000, iar in 2002 si-a luat masteratul. Dupa ce-a terminat facultatea a lucrat un an intr-o clinica privata, pe un salariu de doua milioane de lei. “Patronul avea o mentalitate comunista, era stapin absolut, avea dreptate tot timpul, nimeni nu indraznea sa-l contrazica. “A uitat” sa-mi dea salariul pe ultimele doua luni, cind am decis sa plec. Dupa un an am reusit sa ajung in SUA. Acum lucrez cu un
copil autist la o familie americana. Sint platit cu un salariu de sase ori mai mare decit in Romania, am cazarea si masa gratuite, in plus am avut sansa sa vizitez gratuit
(familia a platit totul) locuri pe care nu mi-am inchipuit ca le voi vedea vreodata”.
Florin Rata are astazi dovada ca a apucat calea pe care merg invingatorii. Un specialist american l-a invitat sa vada sectia de kinetoterapie de la Los Alamos Medical
Center. “Dupa ce am observat 15 minute tratamentul aplicat in sala, m-a intrebat ce parere am. Am oferit completari la programul fiecarui pacient, iar el a ramas surprins. M-a intrebat imediat daca nu vreau sa vin sa lucrez o perioada ca voluntar acolo. In spitalele americane, dupa ce lucrezi citeva luni fara sa fii platit, ti se face o oferta de contract. Un kinetoterapeut are aici un salariu intre 36.000si 41.000 de dolari pe an. Am trait una dintre cele mai intense momente de bucurie ale vietii mele cind am vazut ca fac fata fara probleme cerintelor de nivel american. Mai putin placut a fost cind am aflat ca diploma mea nu este recunoscuta in SUA. Pentru a obtine licenta de practica trebuie sa fac din nou scoala. Dar am s-o fac si pe asta.” Potrivit aprecierii lui Rata, multi colegi din promotia lui au ales calea emigrarii.

Mihail Stanciu: “Orice conditionare a actului medical ar trebui sanctionata cu desfacerea contractului de munca”

Mihail Stanciu s-a stabilit pe pamint american de 20 de ani, rastimp in care a parcurs toate treptele intre rezidenta si sef de sectie in neurochirurgie. Mesajul transmis de el este o radiografie a starii medicinii romanesti. Mihail Stanciu puncteaza hibele sistemului sanitar romanesc: “Lipsa unui standard al practicii medicale pentru fiecare specialitate, astfel incit aceeasi afectiune sa fie tratata identic sau aproape in toate spitalele comparabile ca inzestrare din tara. Lipsa responsabilitatii actului medical. In prezent, un chirurg poate continua sa opereze, chiar daca trei din patru bolnavi de apendicita sau noua din zece pacienti cu tumori cerebrale i-au murit. Nu exista in Romania posibilitatea de control si sanctionare a malpraxisului. Solutia? Raportarea obligatorie a complicatiilor si suspendarea dreptului de practica sau anularea lui dupa acte repetate de malpraxis. Medicii din strainatate nu sint mai buni din nastere, ci sint obligati de sistem sa fie asa. Lipsa elementara de etica medicala. Doctorul trebuie sa explice bolnavului toate informatiile si statisticile legate de boala lui, tratamentul preconizat, riscurile aferente, diagnosticul previzibil si nu sa il trateze cu aroganta sau condescendenta. In SUA, 90 la suta din medicii romani si-ar pierde toti pacientii intr-o luna daca s-ar purta cu ei cum se poarta cu cei din tara. Orice conditionare a actului medical (la nivel de ingrijitoare, asistenta sau doctor) ar trebui sanctionata, fara exceptie, cu desfacerea contractului de munca. Cit despre “plic”, de ce doctorii nu indruma bolnavul recunoscator (si numai dupa ce a fost tratat) sa doneze suma spitalului? Lipsa unui sistem de invatamint in care rezidentul “sa-si faca mina”.
In strainatate, rezidentii au un intreg barem de proceduri si operatii pe care sint obligati sa le performeze, sub supraveghere, fara de care nu pot absolvi, iar universitatii
respective i se retrage acreditarea. Sistemul quasi-feudal romanesc in care seful face totul nu poate promova decit incompetenta.”

Dan Bindea: “Respect pentru medicii de acasa”

Dan Bindea, medic specialist de medicina interna, asistent universitar intr-o clinica din tara noastra, lucreaza de un an in Franta. Bindea e de parere ca medicii care au
ales sa munceasca in Romania fac un imens sacrificiu si ca avem datoria morala de a-i respecta.
“Medicii romani lucreaza extraordinar daca tinem seama de dotarile din medicina romaneasca. In ceea ce priveste “plicul”, el este o rusine, dar este absolut necesar intr-o tara in care toti guvernantii Romaniei de ieri si de azi considera ca medicul care are in spate in jur de 13-14 ani de pregatire nu merita mai mult de 150 de euro pe luna. Asta este, daca vreti, marea rusine, si nu faptul ca medicul care se sacrifica zi de zi, muncind in conditii improprii, riscindu-si in fiecare zi sanatatea fizica si mintala, primeste un amarit de plic in chip de adinca umilinta. Acelasi stat roman plateste unui procuror sau judecator, a caror importanta sociala o recunoastem, dar care nu depaseste responsabilitatea profesiei medicale, salarii de peste 1.000 de euro. Consider ca, in Romania, medicul este efectiv batjocorit. Vreau sa-i felicit pe acei colegi, de fapt, cei mai buni, care au ramas acasa si care zilnic se lupta cu un sistem care ii dispretuieste si care le refuza un drept elementar, dreptul la respectul de sine. Respect pentru medicii de acasa”.

“Cei din tara se tem de concurenta “strainilor””

“Si eu sint unul dintre medicii care au plecat din Romania din cauza coruptiei din sistemul sanitar si a lipsei de conditii cit de cit umane de a practica aceasta meserie minunata. Cel mai trist e ca nimic nu s-a schimbat in sistemul sanitar si nici nu sint semne ca se va schimba. Am colegi care ar fi dorit sa se intoarca in Romania si sa aplice lucrurile vazute in SUA. Au si vointa, au si mijloace materiale. Prima piedica a fost faptul ca nu li se recunostea rezidentiatul facut in SUA si nici specialitatea;
lucru penibil, avind in vedere cum se face rezidentiatul in Romania. Este socant sa vezi lipsa de profesionalism si inapoierea majoritatii medicilor romani. Aceasta se datoreaza, in buna parte, autoflatarii si lipsei de interes. Imi mai aduc si acum aminte povestile despre medicii romani care, cu miinile goale, faceau in spitalele din Occident ceea ce nu puteau face medicii de acolo cu toata aparatura moderna la dispozitie. Ajuns in SUA mi-am dat seama ca erau simple povesti; sintem atit de ramasi in urma incit fluieram in intuneric ca sa ne facem curaj. Pacat, mare pacat ca ne punem singuri bete in roate. Cei ramasi in tara se tem prea mult de concurenta pe care le-ar putea-o face medicii care au specializari in tarile dezvoltate”. (“Dunarea”)

La coada la parizer

“De ce am plecat? Pentru ca am invatat doi ani inainte de admitere (eram zece pe loc), am invatat sase ani in stres (peste 80 de examene), apoi am invatat pentru un rezidentiat (unde primele locuri au fost vindute cu 13.000 de marci), am reusit sa iau totusi o specialitate clinica, am facut trei ani de rezidentiat, am dat examen de specialist, am invatat din nou ca sa prind un post intr-un spital, am lucrat in conditii mizerabile cinci ani, am invatat ca sa dau examen de primariat si am ajuns mare in Romania dupa n ani de scoala si munca; mai prost platit decit un fochist de la regia de termoficare, mai prost platit decit subofiterii din armata sau politie, de citeva ori mai prost platit decit judecatorii sau functionarii din banci (de stat). Si asta cind tara o duce greu, dar sacrificiile sint doar pentru unii. Cind am vazut ca stau la coada si trebuie sa-i cumpar copilului meu parizer pentru ca e ieftin, iar in fata mea stateau personaje fara dinti in gura care cumparau pe bonuri de masa sau pe bani cantitati triple de mezeluri pe care eram nevoit sa le consider de lux - ca nici macar bonuri de masa nu se dau in Sanatate - m-am revoltat. Sa cer bani de la pacienti nu eram in stare si, intelegind ca, de fapt, imi sacrific si copilul in Romania, am plecat.” (“Doctoru”)

Simona Popa
Remus Radu

Copyright © 1996-2003 Evenimentul Zilei Online.