"The soul will rise beneath this mask"

Ma privesti zambind in aceasta dimineata. Eu insa privesc zambind soarele ce iti aluneca pe fata. Pastrand lunecarea usoara a zambetului pe buze, incepi sa imi povestesti cele visate de tine...povestea mea. Confuz ma intrebi cat e ceasul, unde e cafeaua, ce zi este. Iti tragi plapuma ruginie mai strans in jurul trupului. Eu insa, invoc luna si odata cu ea, linistea in care te voi regasi. Te privesc cum te imbraci si pleci. Stiu ca vei reveni...sa descoperi lumea-ti pierduta.
Ai inchis lumina, ai inchis ochii. Ai spus ca e tarziu, asa ca am oprit ceasornicul.
Acordez pianul, pentru a doua seara si las cuvintele sa umple camera, sa o lumineze, s-o transforme, in culori exotice, in suntete divine.

"...Narcis, se intoarse brusc si incepu sa alerge mancand pamantul, in jos pe poteca ce ducea in satul de la poalele muntelui. Dupa el, haul negru. In fuga sa nebuna, Narcis nu observase piatra de pe carare. Se impiedica si cazu rostogolindu-se, din ce in ce mai jos, in el. Cand in sfarsit i se paru ca acea cadere a incetat, deschise ochii. Deasupra sa, o roba neagra flutura in vantul dulce, ce prevesteste rasaritul. Calugarul se apropie de el, pana cand gluga sa atinse fata tanarului. Narcis simti in nari, parfumul unui pamant de mult uitat, al unui pamant ars de dorinte.
Stranse pleoapele "sa nu imi vad moartea.. sa nu imi vad moartea! sa nu imi vad moartea!!!" sunetul unui cocos rasuna in tacerea crepusculara. Mantia cea neagra izbucni in flacari. Flacari albastre, inghetate. Arse pana cand scrumul fu risipit in neant. Cu picioarele tremurand se ridica, isi obloji ranile, si ascuns intr-o nisa astepta lumina soarelui.
De indata ce soarele se ridica deasupra orizontului iesi din ascunzatoare si se indrepta cu pas nesigur catre locul unde ii vazuse cu cateva ore inainte pe cei trei si piara...ce plutea. Iarba din jurul pietrei era neagra. Iar undeva, la cativa metri de ea se afla o carte groasa, legata in piele, cu insemne ciudate gravate cu aur pe coperta ei. O lua si o ascunse in mantia sa. Isi lua traista ce ramasese uitata intre radacinile copacului, si pleca. Cartea ii atarna greu. Reajunsese in sat. Obosit cauta un han, si promise hangiului sa munceasca pentru a-si putea plati camera. Acesta accepta.Odata intrat in micuta odaie se intinse pe patul tare, si incerca sa isi aduca aminte tot ce se petrecuse cu cateva ore inainte. Se ridica, si se indrepta catre cartea ce zacea parasita pe jos. O deschise incet, si observa pe paginile sale, groase ingalbenite semne ciudate, de neinteles pentru el. Gasi insa si semnul gravat pe piatra aceea in forma de piramida. Continuand sa rasfoiasca, descoperi, undeva, dincolo de mijlocul cartii cuvinte. Cuvinte scrise intr-o limba cunoscuta lui. In limba gandurilor sale. Isi dadu apoi seama ca erau explicatii referitoare la simbolurile din prima carte, incantatii ...rugaciuni.
Lua cartea pe pat si stand intr-o rana, incepu sa citeasca din ea. "Invocatiile variaza, in functie de necesitati, bineinteles...nu este recomandata insa folosirea acestora pentru scopuri marunte. Odata ce unul din spiritele ..." Isi simti ochii grei, scapa cartea din mana si adormi.
Cand isi redeschise ochii soarele cald ii scalda fata in lumina. Lua din nou cartea in brate si isi continua lectura. “desigur, unele incantatii se pot folosi si in scopuri materiale. Daca este neaparata nevoie...puteti..dar..invocati..aveti nevoie de un ajutor sa pazeasca intrarea in aceasta dimensiune; este periculos, chiar si pentru Magi”… neglija avertismentele si memora repede ce ii trebuia pentru a face incantatia; se gandi sa i le ceara hangiului. Asa ca retinu: lumanari, hartie,...apa proaspata, pamant...cobora scarile in fuga si ii ceru hangiului –un om gras, diform, mirosind foarte puternic a bautura, ai carui ochi, mici,ca de purcel lipsiti de inteligeta, straluceau in spatele unor sprancene stufoase. Acesta, enervat il apuca de umar pe Narcis si il tara catre "bucataria" hanului “La spalat vase, asa cum ai promis!”Racni hangiul.
Narcis insa se smuci, ii tranti o farfurie de lemn in cap si o lua la fuga. Hangiul lesinat de lovitura zacea pe jos. Cauta cu disperare lumanari si ce ii mai trebuia. Odata gasite, se inapoia in camera, indesa in traista sa cele furate, lua cartea in mana si iesi pe geam..pierzandu-se in multime.
Merse pana spre o padurice unde in liniste aprinse lumanarile puse intr-un bol pamantul..turna peste el apa..si pe hartie incepu a desena un sigiliu. Recita..la inceput cu voce tematoare, tremuratoare…

“Nestera fuaro menut
Helon taul varf
Pan heon antroponereum”
Colpriziana offina alta”..apoi din ce in ce mai sigur, din ce in ce mai tare…
”Nestera fuaro menut
Helon taul varf
Pan heon antroponereum
Colpriziana offina alta!” apa din bol incepu a se amesteca cu pamantul..singura,..apoi incepu a fierbe..a bolborosi. Din ce in ce mai repede incanta…apa dadea pe afara..lumanarile palpaiau iar sigiliul deveni incandescent. Ca traznit, Narcis cazu. Cand isi reveni in simtiri, incerca a-si misca o mana, dar nu putu..ceva greu apasa deasupra-i...deschise ochii sa vada ce anume il tinea inca la pamant. Mare ii fu surpriza sa vada o gramada de monede de aur zacand deasupra sa. Se lupta cateva secunde, insa reusi sa se elibereze din stransoarea bogatiei. Lua cartea...cu ochii rotunzi incepu a-si indesa banii in traista,..in buzunare. O rupse la fuga catre micul targ. Isi schimba hainele..este uimitoare reactia omului la vederea banilor. Manca sanatos. Nu mai era de recunoscut. Isi lua o camera la un han scump, si..tocmai se reapuca de citit din acea miraculoasa carte..cand..doua batai puternice in usa ii facura inima sa tresara.."sunt oare calugarii?””
Ah, vad ca soarele deja incearca sa imi opreasca povestirea. Nici nu mi-am dat seama de trecera timpului, si cafeaua aceasta pare a nu-si mai face efectul.
Voi continua maine.