- Uite ce e. Îmi cer scuze dacă comentariile mele ți se par prea apringe. Eu comentez doar ceea e văd și ceea ce simt.
Maria îl privea cu dispreț.
- Nu sunt în stare sa văd adevăratul sens a ceea ce scrii tu, e adevărat, poate că văd doar ceea ce simt eu din ceea ce tu scrii. Dar ai putea să faci mai mult, Maria, mult mai mult...
Privirea Mariei tăia în carne vie, însă se schimbă brusc când buzele ei fură atinse cu o patimașă și fină violență de buzele baiatului cu care se certa. Întâia inteinție fu să se zbată din îmbrățișarea pătimșă, însă descoperi că nu își putea mișca trupul sub nici o formă. Era cuprinsă cu totul de acel sărut amețitor a cărei dulceață nu o putea înțelege; de unde venea? De ce i-a permis lucrul acesta; Marius? Și totusi... ce se întâmplă cu ea... De ce se lasă sărutată, dar e atât de plăcut...
Sărutul fu pecetuit, iar baiatul se retrase, privind-o mai departe în ochi; fără însă ca ea să poata citi ceva în ochii lui. Ce fusese acel lucru?
O palmă scurtă dar cumplit de zgomotoasă se lipi usuturător de obrazul stâng al celui ce stătea în fața ei.
- Cum îndrăznești?
Însă în clipa următoare Maria simți cum propria minte nu o mai ascultă. Simți o durere imensă în propriul piept pe care nu o putea explica însă știa perfect cauza care o provocase. Plama aceea. Sărutul acela...
Următorul lucru pe care îl realiză era un al doilea sarut, la fel de patimaș ca și primul. Însă de data aceasta ea se aruncase în brațele lui.