Ce e timpul fara spatiu si spatiul fara timp?Timp-spatiu...spatiu-timp.cele doua creeaza infinitul. impenetrabil...imprevizibil…irezistibil. Viitorul atrage pe toata lumea. Adevarata intrebare este daca chiar vor sa vada dincolo de valul timpului. Daca sunt pregatiti sa infrunte ce le e scris intr-un viitor posibil. Sigur, ar vrea sa evite o tragedie, dar evitand-o atrag dupa ei altele mai mari. Mai sunt unii care vad numai ce vor sa vada, si ignora restul. Ingoranta ne face sa fim pierduti. Pierzania ne face sa fim uitati. Ori cine cauta in viitor nu vrea sa fie uitat. Vrea sa caute viitoru posibil in care sa faca ceva notabil. Singurul lucru notabil pe care il face e sa se autodistruga incetul cu incetul…pas cu pas…secunda cu secunda… ceea ce vede ii da impresia ca stie tot acum, dar de fapt este orb. Se pierde in caile viitorului si uita sa traiasca clipa. Se pierde in vartejul posibilitatilor si ignora ceea ce traieste. Ignora siguranta alegand haosul. Si pentru ce?Pentru iluzia ca vor vedea ceva inca inexistent. O simpla frunza poate schimba totul. Un simplu pas la stanga il loc de dreapta da peste cap toata ecuatia premonitiei. Cei care incearca asta abandoneaza realul pentru relativ. Mai sunt unii care vad, dar nu cred. Vad prin vise. Nu cred pentru ca este ceva ce nu trebuie sa fie acolo. Ceva care in realitate nu exista. Nu cred pentru ca isi dau seama ca visele nu ofera siguranta viitorului ci interpretarea unor viitori pasi. Nimic mai mult. Iar interpretarea e subiectiva. Visele sunt un mic imbold care ne face de fapt sa ne creem propriul viitor, convinsi fiind ca asa ne e scris. O alta intrebare. Unde ne e scris? In ce carte? Pe ce pagina?Cu ce pix?De catre cine?O sa raspundeti, de catre Dumnezeu. Dar oare Dumnezeu are nevoie sa scrie ceva?Ne-a lasat pe pamant…ne-a lasat sa alegem. Nu ne-a facut perfecti si totusi ne imbatam cu iluzii de perfectiune. Apa rece. Putini sunt cei care se apropie de perfectiune. Si mai putini sunt cei care realizeaza asta. Nu reusesc sa vada dincolo de presupusele defecte. In orice defect se afla o calitate. In orice calitate un defect. Una fara alta nu se poate. O persoana fara defecte nu este o persoana. O persoana fara calitati iarasi nu e o persoana. In asta consta perfectiunea oamenilor. In echilibrul dintre cele doua. Amandoua cantaresc la fel de mult in economia clipei. Amandoua ne fac san e creem un viitor. Cineva care refuza ceva refuza o cale, da, dar imediat pleaca pe alt drum, poate mai bun. Deciziile cele mai bune se fac in subconstient. Asta e instinctul. Capacitatea de a lua decizii. Deciziile fac viitorul, nu visele. Iar noi luam deciziile. Bune sau rele, depinde de fiecare. Dar in orice decizie rea se afla o portita de scapare, o placuta pe care scrie sa te intorci. Ramane la alegerea ta daca asculti de sfatul constiintei sau nu. E decizia ta.