În dicționar, eroul este definit ca o persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. Personaj principal al unei opere literare. Personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa. (În mitologia greco-romană) Semizeu, persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite.
În fiecare dintre noi există un erou însă nu toți îl recunoaștem ci ne place să ne complacem și să visăm cu ochii deschiși la o imagine creată de cunoștiințele limitate pe care le-am dobândit printro anumită activitate. Astfel eroul de azi, în România este după cum a spus Claudiu Pădureanu: „Un erou bun este un erou mort”. De ce dau dreptate acestui om?! Deoarece românii nu sunt în stare să accepte adevărurile tăiase ce le spune un om puternic care știe să plătească prețul libertății. Unii l-au plătit deja cu vârf și îndesat.
Eroul este o persoană care mereu are un obstacol de înfruntat și mereu îl înfruntă ieșind în evidență. Atunci când speranța moare, o flacără în inima sa rumegă să pornească un nou drum de războaie binefăcătoare. Totul pare rupt de realitate însă atunci când un om nu mai are nimic de pierdut este un om care reușește ceea ce își propune fără a mai da o prea mare importanță dacă greșește, este un om cu care greu te poți lupta ca să ieși învingător.
Pentru mine Timișoara este o „eroină” deoarece a reușit să spună lucrurilor pe nume atunci când nu i s-a permis; a reușit să de-a comunismului o palmă peste față având în frunte oamenii de o calitate și un curaj nestăpânitor. Multă stimă și respect pentru cei care au avut curajul să înfrunte securitatea din 1989, deoarece nu oricine se poate confrunta cu moartea.
Am auzit multe povești despre Revoluția din 1989 însă degeaba dacă nu am fost prezentă, să văd cu ochii mei ce s-a întâmplat în acea perioadă.
Eu pot să descriu doar formal deoarece nu știu exact, ci doar povești. Iar adevărul e undeva la mijlocul acestor povești. Nu te poți încrede celor povestite deoarece românul are tendința de a fabula foarte des.


Eroii ce au murit în trecut au realizat în ziua de astăzi un vis îndeplinit!? Ne putem doar aminti de ei ca fiind acei oamenii care și-au dat viața pentru un scop bine meritat.
A meritat oare acest sacrificiu? Au murit atâția oamenii... Pentru ce? Ca să se numească eroii? Cui îi convine un titlu doar pentru atâta sacrificiu? Toată lumea dorește binele României însă noi nu știm să avem ceva al nostru pe care să îl venerăm și să îl urcăm pe post de țel în lumea asta după care să se ia și celelalte națiuni, nu doar noi să copiem.
Lumea este o unitate ce ne ține pe toți stabili în societate. Încă trăim în comunismul „trecut”, de ce spun asta!? Atunci când totul a luat „sfârșit” în lumea comunistă, s-a dat defapt un nou start la o gândire comunistă libertină deoarece toți credeam că nu suntem așa, însă uităm un lucru, așa am fost crescuți și deci continuăm ideea comunistă, avem un pic de „sâmbure albastru” de care greu vom scăpa, acum îl cultivăm fără să ne dăm seama, fapt pentru care ar trebui să ne îngrijorăm.
Eroul nu există! E doar o imagine după cum am mai spus, e ceea ce vrem noi să credem însă visul tot timpul este spulberat prin adevăr. În fiecare dintre noi există câte o bucațică de erou, adică fiecare din noi suntem curajoși în anumite situații, ieșim în evidență prin lucruri brave sau mai puțin brave ( ex. modele- sunt eroinele adoleșcentelor). De ce toată lumea dorește să fie un erou? Toți suntem eroii prin simplul fapt că trăim în România.