Scrisori De Dragoste


Paralele între lumi


În timp ce îmi beam cafeaua gândul îmi era în același loc,și nu reușeam să înțeleg de ce tocmai acum,după 2 ani de mariaj,încep aceste frământări,și mai ales de ce mă gândeam tocmai la Alissa,când eu îmi iubeam soția așa tare.
-Iubitule,ești bine?te vad abătut...și îi vedeam parcă o urmă de îndoială,de nepăsare,de întrebare de protocol...Nu mă mai gândisem niciodată la asta...Aveam încredere că mă iubește și ea,dar parcă azi totul e mai ciudat.
-E slabă...ai schimbat cafeaua?Ceva era într-adevar schimbat.
-Nu puiule...Din nou aceeași bunăvoință de fațadă.
Þigara ardea singură în scrumieră,iar în fumul gri albăstrui se conturau imagini și forme din trecut.Căzusem iar într-o adâncă stare de visare hrănită de imagini de pe vremea cănd eu plecasem în Italia,ca majoritatea tinerilor,și nu numai,împinși de blocajul din sistemul românesc,unde toate parcă erau în formare,dar nimic nu se forma,toate se deformau și încet încet visele tinerilor se transformau în fantasme,irealizabile din cauza asupririi celor deja intrați în mișcarea asta,greu de clintit din locul care era deja format după ei,ca scaunul unei mașini vechi,condusă de același șofer,în al cărei parte inferioară era forma șezutului celui care condusese mașina atâta timp.
Imediat după terminarea liceului plecasem.Eram inscris la o facultate,deși știam că nu o sa o fac pană la capăt,lucru care de altfel s-a și întâmplat.
Plecasem în italia,iar după o perioadă destul de ștearsă,în care activitățile mele erau munca și citirea unor cărți,prea puține de altfel,că foarte curând se terminaseră,iar procurarea lor era dificilă,deoarece oamenii plecați acolo aveau cu totul alte preocupări decât cititul sau alte activități culturale.Totul se rezuma la o partidă de fotbal prost jucată,o bere pe terasă sau o ieșire la iarbă verde.
După câteva luni însă mă mutasem într-un cartier al unui oraș italian,Monza.Așezat la câteva minute de mers cu mașina de Milano,Monza,renumită pentru circuitul de Formula unu și Parcul Regelui,era un oraș viu,plin de viață,trăită însă în ritm lent,care ascundea multe de la care noi,comunitatea noastră,eram de cele mai multe ori absenți,privind cu interes de la distanță ceea ce se întâmpla,ca mai apoi să discutăm ore în șir,plecând de la imaginea care a stârnit discuția,dar ajungând la cu totul alte teme,mai ales când numarul berilor creștea și alcoolul își fă cea simțită prezența în creierul celor dornici de a-și spune părerea.
Cunoscusem mule persoane,dintre cele mai diferite,din toate zonele geografice ale României,iar cercurile în care mă învârteam erau puține și bine conturate,diferite total ca prezențe și foarte rar se intersectau personaje aparținând unor cercuri diferite,iar lucrul acesta mă obosea fizic,deoarece nu vroiam să lipsesc de la întâlnirile fiecărui cerc în parte,pentru a nu genera discuții sau pentru a nu-mi pierde în vre-un fel apartenența sau credibilitatea.
Astfel la sfârșitul zilei de muncă mergeam la un bar arab unde ne consumam liniștiți berea,discutând diverse sau puneam la punct organizarea pentru a doua zi,printre nenumărate glume de la cele mai subtile până la cele care deranjau pe cel căruia îi erau adresate.După o prealabilă pregătire ieșeam în cartier cu colegul meu de apartament,unde ne întâlneam cu ceilalți amici și amice,discuțiile prelungindu-se până după ora 22,dar niciodată foarte târziu,majoritatea pregătindu-se pentru următoarea zi de muncă.La mine însă abia începea seara,părăseam Monza și mergeam într-un oraș vecin,unde se aduna o mică gașcă,iar activitațile de aici erau dintre cele mai diverse,prelungite mult după miezul nopții când,întorcându-ne acasă urmau câteva reprize pe calculator,care mă punea în actualitate cu ceea ce se întâmpla acasă,cu amicii din România și de aici,care erau în alte zone,și cu Alissa.Prin intermediul internetului o cunoscusem,de fapt singura persoană cu care am creat o legătură,nefiind un amator al relațiilor virtuale,ea însemnând paradoxul gândirii și principiilor mele.


Alissa