agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-03 | [This text should be read in romana] |
XLVI
O primăvară ca-n poveÈ™ti a urmat după înmormântare. Pomii au înflorit în splendoarea lor, florile din grădină se rugau de Ema să nu mai sufere atât È™i să nu le ude cu lacrimile ei. Stătea toată ziua în grădină, iar în camera unde-È™i dăduse Meri sufletul intra doar când făcea curat. - Mamă, tu nu te muÈ›i în camera ta? Te-ai chinuit destul în ultimii trei ani, ar fi cazul să dormi la tine! - Nu pot, când intru în dormitor totul îmi aminteÈ™te de mămica, am impresia că-i iau ceva ce-i aparÈ›ine! Știi cât de mult a iubit ea această cameră! - Atunci am să È›i-o schimb, în felul acesta îți închipui că este o cameră nouă, nu cea a mămăiÈ›ei! Și Sideroza a adus meÈ™teri, zugravi, a luat lustră nouă, perdea, covor, a mutat mobila altfel decât era. - Mamă, cred că acum poÈ›i dormi liniÈ™tită în camera ta! Ajunsă noaptea în cameră, Ema simÈ›ea mirosul lăsat de Meri È™i-i mulÈ›umea lui Dumnezeu că Sideroza îi schimbase È™i dormeza, unde Meri se simÈ›ise atât de fericită. Ema a suferit È™i după George, dar ce simÈ›ea acum nu se putea compara, era ceva atât de dureros în neputinÈ›a de a o mai vedea pe Meri, încât toată ziua era cu ochii scăldaÈ›i în lacrimi. ÃŽÈ™i amintea copilăria ei alături de această mamă fără de cusur, cum toată viaÈ›a a muncit pentru copiii ei. Cuprinsă de gânduri È™i împărtășind florilor disperarea ei, nici n-a observat că Nelu era în preajmă. - Ce faci, soră-meo, vorbeÈ™ti cu florile? AÈ™a rău ai ajuns? - Mai bine spune de ce ai venit! - Am venit să mergi cu mine la notariat, să spui că nu ai nicio pretenÈ›ie la dividendele mamei noastre, È™i că partea ta mi-o cedezi mie! - Știu că eÈ™ti mort după bani, dar nu-È›i este ruÈ™ine să vii îmbrăcat în maieu roÈ™u, să ne facem de ruÈ™ine acolo unde ne ducem? Eu credeam că mămica merită È™i ea atâta respect pentru câte a făcut pentru noi, să purtăm un an doliu după ea. - De când È›ii tu la fleacuri de-astea? - Eu am È›inut doliu È™i după tăticu, voi nu! Am să merg la notariat când vei veni îmbrăcat aÈ™a cum se cuvine! Nelu a înghiÈ›it găluÈ™ca, el, care altă dată sărea la bătaie, trebuia să-È™i È›ină clonÈ›ul, își dădea seama că este la mâna ei. Fără să dea bună ziua a plecat cu coada între picioare. A doua zi a venit îmbrăcat în negru, au perfectat actele, a luat È™apte milioane, iar Emei nu i-a dat nici măcar o prăjitură. Ea spera să nu-l mai vadă niciodată. După ce a cheltuit banii, venea mereu la Ema să-i ceară împrumut, până într-o zi, când nu a avut cum să-i înapoieze, È™i de atunci n-a mai dat semne de viață. Ema se bucura că a scăpat de el. Spre sfârÈ™itul anului Ema începuse să-È™i revină cât de cât, se gândea cu duioÈ™ie la perioada în care Meri trăise alături de ea. Oare merită ca omul să se nască È™i să treacă de‑a lungul vieÈ›ii prin atâtea suferinÈ›i? ViaÈ›a ei a fost o continuă penitență. ÃŽntotdeauna astrele au lucrat împotriva ei. Oare cine se joacă cu viaÈ›a noastră? A acumulat atâta suferință încât n-ar vrea să mai trăiască încă o dată. La ce i-ar folosi o nouă viață? Să fie un copil sărac, să înveÈ›e să lupte, să ajungă cineva, È™i la bătrâneÈ›e să ajungă iar la sărăcie? Să-l întâlnească pe Ninel, să plece fără să-È™i ia rămas-bun? Să dea peste Decebal la liceu È™i s-o violeze? Să muncească la lucrările cele mai secrete ale țării È™i să vină revoluÈ›ia, să ajungă un nimeni? Să-l întâlnească pe locotenent È™i să se despartă atât de stupid? Oare cine ar mai avea putere să treacă prin toate acestea? Mai bine lipsă! Dacă ar muri acum i-ar fi milă de Sideroza È™i Ada, c-ar rămâne singure pe lume. Ar suferi ele de dispariÈ›ia ei? ÃŽn viață fiind, niciuna nu dă doi bani pe ea. Lumea o admiră că nu-È™i arată vârsta È™i este încă frumoasă. Dar cei care spun acest lucru nu È™tiu că ea se simte cu un suflet îmbătrânit, de peste două sute de ani... |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy