Sărbătoarea milioanelor de chinezi de 1 Mai

Este greu de imaginat cum ai putea organiza o distracție, o sărbătoare pentru peste un miliard de locuitori, cât avea China prin anii 1970. Dar, iată, asemenea sărbători existau în China, iar sărbătoarea de 1 Mai era cea mai fastuoasă. Cum era această sărbătoare, la care cei aproape 8 milioane de locuitori din Beijing vroiau să participe fiecare?
În acest scop, prin toate parcurile mari și frumoase, dar și prin alte locuri publice unde s-ar fi putut aduna mulțimi de oameni, timp de aproape o lună, se făceau pregătiri intense pentru sărbătoarea de 1 Mai, se lucra la decoruri, la scene monumentale în aer liber, pregătindu-se totul cu mare minuțiozitate.
În ziua de 1 Mai, chinezii ne-au luat prin oraș să ne arate marea sărbătoare. Ca străini, eram întrucâtva privilegiați, am fost conduși să vedem serbările care aveau loc în interiorul Palatului de Vară, aflat chiar în centrul Beijingului. Eram un grup de români, îndrumați de câțiva delegați din partea chinezilor, însoțiți și de translatori. Am intrat în parc prin una din porțile cele mari, înotând într-un furnicar de oameni. Pe aleile de la intrare ne așteptau deja cele mai frumoase decoruri, grupuri de copii de școală, care deja își desfășurau programele lor muzicale foarte variate. Pe alte alei erau alte zeci de scene amenajate în aer liber în care erau alte reprezentații de cântece și dansuri date de copii de școală. Acolo, în China, acea artă rafinată, milenară, a cântecelor și dansurilor, creau feerii greu de imaginat. Copii păreau îngeri pe pământ! Toate reprezentațiile erau desăvârșite, erau rodul unor repetiții asidue, pline de răbdare.
Chinezii mai erau pricepuți în a realiza niște orașe în miniatură, în care se vedeau, mici de tot, mașini, oameni, păpuși, animale, toate supuse unor mișcări sincronizate, mecanice, care sub acompaniamentul unei muzici adecvate, creau o adevărată sărbătoare a păpușilor. Mai încolo vizitasem alte puncte de atracție din imensul parc, ne așezam ca spectatori la diverse reprezentații în săli organizate în aer liber. Întreg parcul abunda de ansambluri corale, ansambluri de dans renumite din China, care-și prezentau programele cu multă amploare, dar cu o nespusă finețe și rafinament.
Deosebit de impresionante erau sărbătorile copiilor din clasele mici de școală. Nu puteai să nu te bucuri de fericirea de pe fețele lor, fericirea că e sărbătoare. Unii copii erau de o frumusețe fermecătoare, ca niște păpuși vii. Poate erau și intimidați de sutele, poate miile de obiective fotografice îndreptate asupra lor. Mai apoi i-am găsit pe acești mici artiști pe niște bănci de lemn din parc, sub niște pagode, mâncând cu lăcomie din ceva ca niște turte sau cozonaci, de pe la noi. Toți copii erau cât se poate de frumos îmbrăcați pentru serbare, și, ca artiști ce erau, au fost și vopsiți un pic pe obraji și pe buze cu ceva roșu, să pară mai luați din povești. Toți copii din lume sunt frumoși în zilele de sărbătoare!
La serbările artiștilor mai mari, era o minunăție să admiri măiestria interpretărilor, a melodiilor cu o gamă nesfârșită a virtuozității. Aceste melodii se cântau în timp ce pe scenă se făceau reprezentații. Te și gândeai, până unde poate crește virtuozitatea. Creșterea ritmurilor muzicale mai era amplificată și de apariții noi pe scenă, actori odihniți, care preluau ștafeta virtuozității, ducând-o aproape de sublim. Muzica și dansurile chineze sunt vechi de când lumea, dar regimul comunist chinez se mai folosea de aceste prilejuri de sărbătoare să rostească prin gura artiștilor propriile sloganuri, cuvinte revoluționare, de hărnicie, devotament patriotic. Iertai pe toate, exprimarea artistică era superbă. Ca să nu mai zicem de frumusețea fizică și spirituală a miilor de actori de pe scenele din aer liber.
Am părăsit cu regret aceasta petrecere uriașă de 1 Mai, sărbătoarea unui întreg popor, zi în care ar fi trebuit să fie fericit tot chinezul, dacă se putea.
Seara, tot de 1 Mai, ne aștepta o altă sărbătoare grandioasă, sărbătoarea nocturnă a jocurilor de artificii. Am primit bilete de intrare pe Marele Stadion al Oamenilor Muncii, cel mai mare din Beijing. Stadionul era grandios, cu capacitatea de 100.000 de locuri. Toate locurile s-au ocupat devreme. Înainte de focurile de artificii, pe stadion a fost un meci, care pe noi nu ne interesa. Mai interesantă era o serbare a tineretului organizată după meci. Dădeau reprezentații pionerii, mai mici sau mai mari, îmbrăcați în uniforme de mătase strălucitoare. Reprezentațiile erau feerii de vis, parcă erai pe altă lume.
În fine, după lăsarea deplină a întunericului, se simțeau niște pregătiri în jurul stadionului. Au fost așezate vreo zece tunuri de artificii pe aleile exterioare, roată în jurul stadionului. Începu spectacolul. Nu-ți venea să crezi. Tunurile azvârleau spre cer inepuizabile ghirlande de lumini. Toate artificiile erau lansate în același timp de toate cele zece tunuri. Acele lumini, proiectate spre cer, erau, de fapt, prevestirea unor explozii a unui popor de alte artificii, mult mai luminoase, la înălțimi mult mai mari. Feeria de lumini și culori îți dădea senzația că ești în mijlocul unui basm. Unele artificii explodau imediat, altele erau întârziate, sau cu explozie în cascadă. După o astfel de șarjă de lumini, întreg cerul de deasupra stadionului era acoperit de zeci de mii de lumini, explodate sub cele mai frumoase configurații, care cădeau apoi în jos, liniștit, luminând ca niște mici parașute.

Spectacolul, desigur, era de neimaginat. Admiram acea frumusețe de o clipă – două, a unor stele frumoase, sau a unor galaxii de luminițe, care se stingeau apoi treptat, lăsând, parcă, întunericul să cuprindă stadionul. Dar nu pentru mult timp, căci o nouă salvă de artificii, și mai luminoase, și mai deosebite, pornea spre înălțimile cerului. Acest spectacol a ținut multă vreme, până noaptea târziu.

La întoarcerea de la stadion, am putut admira pe toate clădirile marii capitale chineze ghirlande de becuri variat colorate, care dădeau un farmec de nespus tuturor instituțiilor statului. Dar, parcă, mai frumoase erau ghirlandele de lumini de pe temple și pagode. Deși comunismul, prin esența sa este odios, chinezii de atunci erau foarte mulțumiți de sărbătoarea lor din ziua de 1 Mai. Și nicăieri ca în China nu răsună mai emoționant și mai maiestuoas cântecul muncitoresc Internaționala!