În cătunul Fundul Ialomiței trăiau 50 de suflete cu frica lui Dumnezeu la sân și cu multe griji cotidiene. Din cei 50 de locuitori, 10 erau surzi, 10 erau orbi, 10 erau nebuni, 1O erau proști și doar 10 erau înțelepți. Fiecare aveau câte un reprezentant la primăria din localitate astfel: Orbii îl aveau pe Gică,, surzii pe Rică, nebunii pe Dică, proștii pe Sică iar înțelepți pe Nică. Ei le reprezentau interesele la primărie și căutau ca toată lumea să fie mulțumită în acest cătun uitat de timp. Gică reprezentantul orbilor le spunea mai tot timpul:
-Eu am locul meu în cătun cel mai stabil, orbii nu îmi încalcă niciunul porunca, eu la creier nu sunt debil, știu să îmi prețuiesc și munca. Mă mândresc cu funcția mea, aici este al meu sector. Nu am eu în ochi lumina dar sunt boss, la nimeni nu sunt dator . Mai mă supăr câteodată pe orbii cei puturoși. Se îmbată și o fac uneori cam lată, sunt prea răi și arțăgoși. Nu am nici un proiect bun ca să ieșim în evidență, orbii sunt deștepți, eu la bârfă sunt imun. Deocamdată așteptăm ajutoare de la U.E. ,noi avem multă clemență. Dacă am vedea noi am trage cu pușca în înțelepți, proști și nebuni. Am folosi biciul și cușca, pentru toți jar aprins și niște cărbuni.
Surdul Rică se ridică precum un resort și îl avertiză pe Gică:
-Orb ești până ai să mori, chior, rău și clevetitor. O să îți dau un șut în cur de o să zbori. De tine vorbesc urât toți orbi-n cor. Ai luat pistoale dintr-o groapă și le-ai dus în altă parte. Nu ești un surd de treabă, ce crezi că tu ești pe Marte?
Noi surzii ne putem strecura mai iute prin acest cătun, nu suntem ca voi. Ce nu vă place aici? Vă pute? Sunteți și la creier ca la ochi doar goi. Vă adunați seara orbii care nu au treabă, vorbiți tare, faceți numai tărăboi. Cine are ochi pe voi ca să vă vadă? Poate doar o fantomă căzută din cer, un strigoi. Dacă pe voi mă supăr, vă împușc, să dispăreți, nu mai am nici o concurență. Eu de aici azi nu mă mișc, voi dați toți dovadă de indolență. Toți sunteți niște ratați. Vor veni zăpezi și ploi, voi sunteți niște sonați. I- aș da un pumn în față lui Dică, este un nebun și atât. De el nu-mi este frică, i-aș băga unghia-n gât. Vine cu un cercel în nas și vrea să iasă în evidență. E nebun nu îi trebuie nici un pas că suferă precis de demență.
Nebunul Dică se uită cruciș la Rică și spuse:
- Demnitatea ta surdule, ce este aceea?
A rămas doar o nălucă, încurci mereu în viață aleea. Răbdarea mea acum este pe ducă, am cercel dar am și mușchi lucrați la sală. Care e problema ta ? Ai împușca pe orbi cu fală, ai tupeu cam mult mata. Dacă vrei să ieși în evidență, fură banii de la bancă. Ești surd nu vei fi condamnat, nu mai comenta că îți dau la fleancă. Pot să te pocnesc mai iute, eu sunt ager, nu sunt ca voi. Prostia în cap la voi pute, la creier aveți gunoi. Surdule tu ai un gând ordinar, voi fraților de pe aici. Orbii, surzii, înțelepții nu dispar , sunt pentru mine prea mici.
Rică nervos spuse:
-Ce de fițe Dică faci? Cine crezi că te bagă în seamă? Să fiu sincer nu îmi placi, de tine nu-mi este teamă. Mi-e frică doar de înțelept, el are creier o tonă. El face totul aranjat perfect, mi-e mi-ar trebui la creier o bonă. Mi-e frică și de un prost cum este Sică cel umflat cu țeava. Te atacă când nu te aștepți ,fără rost, habar nu ai cine a început gâlceava. De la un nebun pornesc pe lume toate, nu este la minte dezvoltat. Poți să te târăști și în coate, nebunii sunt imprevizibili cu un creier nu prea dotat
Dica iritat spuse:
-Am să ies pe ecran lat după ce îi omor pe surzi. Pe orbi îi iert, nu m-au supărat, bunicii mei au fost luptători kurzi.
Prsotul Sică puse punctul pe i:
_-Măi, nebunule vreau și eu ca să particip la masacru, nu-mi este lene, nu-mi este greu, sunt un prost , mai fac iar teatru. Pe orbi îi lăsăm în pace că și așa habar nu au ei cum arătăm la moacă. Asta-i lupta care-mi place să dau cu bățul în băltoacă. De la nebun boala pornește , de la capul lui turtit dragă. Mie tensiunea acum îmi crește când văd lumea asta bleagă. Nici nu mai pot ca să respir de atâta agitație și toane. Acum nici nu mai mă mir că aveți figuri de statui, de stane. Creierul meu nu este uzat, mă ignorați voi, mă dați la gunoi. Sunt prost dar sunt controlat de cei ce se cred eroi. Am un proiect pe termen lung ca să facem curățenie în acest cătun. Proștii și înțelepții ne ajung, pe restul îi transformăm în săpun. Proștii și înțelepții sunt viitorul, restul sunt doar de decor. Inima-n corp este motorul, restul nu ne este de nici un ajutor. Surdul Rică, orbul Gică și nebunul Dică îl luară pe prostul Sică și îl duse la înțeleptul Nică ca să îl bage la zdup pentru că reprezenta un pericol pentru localitate. Prostul este închis de Nică la inchisoarea Tropăita. Aici prostul care intrase în greva foamei striga căt îl mai țineau balamalele:
-Când privesc la mutra voastră, mă gândesc dacă am făcut rău sau bine. Pe voi nu are cine să vă învețe că trădarea are trăsături cam fine. Nebunul zicea că îmi este aliat, m-a abandonat ca un laș, este un nebun , un mare rahat, dacă o să ies de aici praf îl fac, țăndări pe foraș. Surdul care zicea că sunt bun în fruntea mișcării, era și surd dar și nebun, dacă ies o să-l înec în largul mării. Turnători peste turnători în cătunul acesta prăpădit, suntem proști, facem erori. Visul meu aici s-a năruit. Vine Nică și ceartă pe prost:
-Aici, în celula asta ai destulă apa și hrană. De ce ai gura așa de rea? Mie nu-mi produci nici o teamă.
Prostul Sică:
- Eu astăzi îi declar război la mâncarea asta aiurită. Nu suport în jur atâta noroi, am o viață agitată, chinuită. V-am lăsat să mă lăudați care mai de care tot aiurea. Voi tăiați și spânzurați, v-aș bate cu o curea la fund, la cap, la ficat. Sunt prost, nu sunt nebun, la urma urmei doar m-am lăudat. Vreau o mitralieră, un tun, eu am respect pentru înțelepti . Pe nebuni , pe surzi, vreau să omor, ei nu sunt curați, nu sunt deloc drepți, tu Nică nu îi cunoști, ai nevoie de ajutor.
Ca să nu mai aibe controale peste controale la închisoare Nică îi dădu drumul lui Sică spunându-i să nu mai vorbească prostii în locuri publice. După 3 zile același nărav dar mai rău puse în aplicare planul său diabolic de a omorâ pe surzi și nebuni, pe orbi îi lăsă să trăiască iar pe Nică îl schilodi de nimeni nu îl mai recunoștea. La final Nică aflat într-un scaun cu rotile și cu un bandaj la cap îi spuse lui Sică:
-Þi-ai văzut visul cu ochii dat tot o lichea tu ești. Chiar de vin acum și popii, ești dor un călău din povești. Ai lumea la picioarele murdare, dar creierul tot bleg îți este. Mârșăvia ta limite nu are chiar de zboară peste semețe creste. Te-ai înconjurat de amici orbi, ei nu văd fărădelegile tale. Ai apropiat doar ulii, corbii, dar curând vei veni la vale. Proștii nu pot conduce nimic, nici nebunii, nici surzii de duzină. Pe lume nu este nici un șiretlic, ești un prost, ai deci o vină.