”- Sapă aici, toanto! Nu mănânci azi până nu termini.
Pământul era tare ca piatra. Nu știam cum să dau cu târnăcopul. M-am chinuit o oră și nu se vedea nimic. Pedagoga a venit lângă mine:
”- Proasto, așa se dă? Ce-i aici? Curvă ce-mi ești! Du-te la gard, proasta dracului! Mișcă! Iei aparatul de sudură și acolo să te văd până te chem eu! Proasto ce ești! Nimic nu știi.
Spatele mă durea cumplit. La mâini aveam bășici. Ajung la băieți și le spun:
”- M-a trimis pedagoga să sudez cu voi.
”- Pe tine? De ce?
-” Pentru că nu știu să dau cu târnăcopul.
”- Știi să sudezi?
”- Nu știu.
-” Hai, că e ușor. Pui masca, bagi ăsta aici în aparat, apropii de punctul ăsta, îți tragi masca pe ochi și apeși.
-” Ce cauți aici? întreabă maistrul băieților.
-” A trimis-o tovarășa pedagogă la noi să sudeze. Cică nu știe la târnăcop și acum lucrează cu noi.
-” Bine, fată, sudează cu băieții, zice maistrul bun la suflet.
Am sudat câteva ore. Îmi plăcea. Aici nu stătea nimeni cu gura pe mine. Într-un final mă cheamă la masă. Eram singură în cantină. Iau o tavă și mă duc la geam.
-” Tu ce cauți la ora asta? Unde ai umblat, fată?
-” Am sudat până acum. Pedagoga a zis să vin să mănânc.
-” Abia mai e mâncare. Veniți aici când vi se scoală. Fete proaste!
Era o ciorbă de cartofi și varză. Îmi era tare foame, dar varza nu am mâncat-o. Avea măsele de porc în ea. Îmi era scârbă. Am dus tava la geam. Nu aveai voie să o duci cu mâncare, te certa. Erai obligat să mănânci tot. M-au certat. Eram așa de obosită că nu-mi păsa ce spuneau.
-” Trezirea! Dormi la ora asta? Sus, curvelor!
Nu înțelegeam de ce pedagoga Bălășoiu ne făcea curve. Și cu acest neînțeles am trăit multă vreme, încercând să pricep ura ei față de noi, dar, parcă, mai mult față de mine.
-” Pe terenul de sport, acum! țipa cu bățul în mână.
-Toantelor, proastele dracului, împuțitelor!
Am ajuns în pijamale și papuci pe terenul de sport. Era iarnă și destul de frig. Am alergat câteva ture cu papucii în mână. Mă gândeam la mama. Eram supărată pentru că mă trimisese aici. Nu-i mai scriam. Dușul îl făceam cu apă rece. Simțeam cum îmi amorțește capul. Era bine după duș, îmi era cald. Când mi se făcea foame, mâncam pâine cu zahăr. Ascundeam mâncarea sub perne. Nu aveam voie. Ne pedepsea pedagoga.
-” Vine tovarășul director cu Bălășoiu. Hai, pe hol!
Directorul privește panoul cu activități de la etajul patru, unde eram noi. Întreabă răstit:
”- Cine este responsabilă cu activitățile la acest etaj?
-” Eu, tovarășe director, și fac un pas înainte. Știam ce va urma.
-” Vino la mine! De ce nu scrie nimic la activități pe ziua de azi?
-” Am muncit toată ziua, tovarășe director. Am curățat cartofi la cantină. Nu am avut timp.
”- Ce faci, fată? Îmi răspunzi? Îl enervase răspunsul primit. Era roșu la față. Vine lângă mine și-mi trage o palmă peste față.
”- Nerușinato, nu mai răspunde! Nu sta în fața mea. Pune mâna și scrie activități de palier, ai înțeles?
-” Da, tovarășu’ director.
”- Taci! Taci! Nu răspunde!
O privește pe pedagoga Bălășoiu și-i spune:
-” Aici să urmărești atentă și să-mi spui tot. Da?
Am scris activități de lectură, am afișat și apoi am strigat la fete să iasă din camere pe hol. Unele făceau mofturi. În mijlocul holului, țipam la ele.
-” Ieșiți din camere acum! În sala de lectură stați o oră. Ați înțeles?
-” Da’ cine te crezi? Cine ești tu? zice una din Brăila.
”- Eu sunt șefa voastră. Am luat o palmă pentru voi. Acum voi o luați de la mine, ai înțeles?
-” Și dacă nu vin în sală, ce-mi faci?
”- Te bat de te caci pe tine. Mișcă-ți curul în sală și nu comenta! Hai mai repede și gura mică!

fragment din romanul ”7 ani”