agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1218 .



Ziua pトビerilor de rトブ
prose [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Benedictus ]

2022-03-11  | [This text should be read in romana]    | 




Stト singur la masa de ネ冓pci de sub nucul bトフrテ「n din fundul grトヅinii. E dimineaネ崙 devreme, soarele de august abia a rトピトビit ネ冓 テョネ冓 cerne lumina puternicト printre frunzele nucului, de un verde crud, translucid.
A dormit prost, cu multe coネ冦aruri, cu dureri ascuネ嬖te テョn piept, cu palpitaネ嬖i ネ冓 senzaネ嬖i acute de sufocare. Se simte epuizat, ca la sfテ「rネ冓tul unui drum lung ネ冓 greu. De cu noapte テョi umblト prin cap gテ「ndul cト azi e ultima zi. A mai fost bテ「ntuit de acest gテ「nd ネ冓 テョn alte zile, dar parcト azi mai mult ca oricテ「nd. Azi simte pur ネ冓 simplu cum se scurge fluidul vieネ嬖i, clipト de clipト ネ冓 ceas de ceas, din trupul mトツinat de boalト ネ冓 obosit de viaネ崙.
テ始cearcト sト se テョnvioreze cu o cafea tare, dar テョn zadar. E ca atunci cテ「nd mai テョncerci sト alimentezi ネ冓 sト ambalezi un motor deja terminat, care mai saltト puネ嬖n, dar nu mai are suflu. E tot mai convins cト trトナeネ冲e ultimele sale ore, aici, singur, pトビトピit de toネ嬖 ネ冓 de toate.
Priveネ冲e alene テョn jur, la grトヅina lui ca un paradis terestru, dar nu cu テョncテ「ntarea de altトヅatト ci cu sentimentul despトビネ嬖rii iminente, cu un nod テョn gテ「t ネ冓 lacrimi テョn ochi. Porneネ冲e aparatul de radio de pe masト ネ冓 o muzicト, tristト ネ冓 ea, se revarsト テョn jur, テョngroネ凖「ndu-i nodul din gテ「t, sporindu-i lacrimile ネ冓 テョnceネ孃ネ凖「ndu-i privirea... テ始cearcト sト schimbe posturile, dar, ca un fトツut, parcト aceeaネ冓 muzicト grea, de テョnmormテ「ntare, se revarsト de peste tot. テ始chide aparatul ネ冓 liniネ冲ea se aネ兮zト ネ冓 ea la fel de grea, ca o lespede de mormテ「nt.
Nu ネ冲ie ce ar mai fi de fトツut acum, テョn timpul scurt ce i-a mai rトノas. テ始 creierul lui obosit bテ「ntuie un fel de panicト, de grabト de a mai face ceva important, mトツar テョn aceste ultime clipe, ceva ce テョncト n-a apucat sト facト テョn viaネ嫗 de pテ「nト acum. Dar simte cト nu mai e timp de nimic, clipele se scurg repede, ca apa dintr-un vas gトブrit, fトビト a mai putea fi ネ嬖nute テョn loc.
Se spune cト テョn clipele care-i preced moartea, omului テョi trece cu repeziciune prin faネ嫗 ochilor toatト viaネ嫗 lui, dar iatト cト lui nu i se テョntテ「mplト aネ兮 ceva. Dar ar putea テョncerca. Ar putea sト-ネ冓 rememoreze la repezealト toatト viaネ嫗, ca o retrトナre a ei テョnainte de a o pierde pentru totdeauna. Poate ar trebui s-o aネ冲earnト pe hテ「rtie, cト tot a fost el atras de scris toatト viaネ嫗.
Apucト la repezealト un teanc de foi albe de pe colネ孛l mesei ネ冓 cu un pix テョncepe sト aネ冲earnト pe fugト crテ「mpeie de viaネ崙 trトナtト, テョncepテ「nd cu primele amintiri din copilトビie, apoi adolescenネ嫗... dar ajuns pe la 16 ani se opreネ冲e. Panica pune iar stトパテ「nire pe el, simte cト se テョmpleticeネ冲e テョn scris ネ冓 テョn gテ「nduri, iar timpul fuge, fuge... au trecut deja mai bine de douト ceasuri de cテ「nd scrie, simte cト nu va mai apuca sfテ「rネ冓tul poveネ冲i... ネ冓-apoi la ce bun? Cui テョi va folosi povestea romanネ嫗tト a vieネ嬖i lui?
Trage nervos linii ネ册rpuite pe foaie, una dupト alta, テョn locul continuトビii poveネ冲ii. Liniile テョi fug テョnaintea ochilor, apoi o clipト lumina se テョntunecト ネ冓 capul テョi cade pe masa de scris. テ縞冓 revine din starea de leネ冓n dupト un timp nu ネ冲ie cテ「t de lung, bea o gurト de apト rece din carafa de pe masト ネ冓 parcト テョネ冓 mai recapトフト pe moment vederea ネ冓 puterea.
Simte cト timpul i s-a scurtat ネ冓 mai mult ネ冓 テョncep sト-l bテ「ntuie pトビerile de rトブ pentru tot ce va pierde テョn urmトフoarele clipe, pentru tot ce a trトナt ネ冓 mai cu seamト pentru ce nu a trトナt, pentru tot ce a greネ冓t, dar mai cu seamト pentru ce nu a テョncercat ネ冓 nu a テョmplinit niciodatト. Iatト, ar putea sト-ネ冓 punト pe hテ「rtie pトビerile de rトブ, ca un soi de testament, ca o テョnvトκ崙フurト pentru alネ嬖i, sト nu ajungト viaネ嫗 lor un noian de regrete. ネ亙 scrie cu litere mari caligrafice 窶榲士i pare rトブ...窶, apoi ネ冓rul pトビerilor de rトブ se テョntinde ca un rテ「u albastru, cテ「nd cu valuri mトビunte, cテ「nd cu valuri mai テョnalte ネ冓 zbuciumate.
窶榲士i pare rトブ de luminト ネ冓 frumuseネ嫺a culorilor, de soare ネ冓 cer albastru, de norii albi ネ冓 cei plumburii, de munネ嬖 cu pトヅuri albastre ネ冓 ape argintii, de toate vietトκ嬖le ce miネ冰nト pe pトノテ「nt, de fluturi ネ冓 pトピトビi cテ「ntトフoare, de oamenii care se strトヅuiesc sト gトピeascト fericirea, plトツerea ネ冓 bucuria de a trトナ... テ士i pare rトブ de iubirile ce-au fost, dar mai cu seamト de cele visate ネ冓 neテョmplinite, de greネ册li ネ冓 de cトブtトビi zadarnice, de timp pierdut fトビト socotealト, de oamenii pierduネ嬖 pe drumul テョntortocheat al vieネ嬖i...窶
テ司 pare rトブ cト nu mai are pe nimeni aproape, o privire caldト, o mテ「nト care sト-i aprindト mトツar o lumテ「nare la cap, deネ冓 chestia cu lumテ「narea i se pare stupidト ネ冓 nu ネ冓-o doreネ冲e. テ司 pare rトブ doar cト n-a ネ冲iut sト-ネ冓 ネ嬖nト aproape femeia ネ冓 copiii, sau mトツar o iubitト dintre cele trecute. テ司 pare rトブ cト moare singur, ca un cテ「ine al nimトハui, ca o oaie rトフトツitト, ca o vietate singuraticト a pトヅurii.
Deネ冓, pテ「nト la urmト, Moartea e un act pe cont propriu. Fiecare moare singur, indiferent de cテ「ネ嬖 oameni ar avea テョn jurul lui. Atunci lumea se rupe テョn douト printr-o prトパastie adテ「ncト ネ冓 de netrecut, de-o parte cei ce rトノテ「n, ca pe un tトビテ「m テョndepトビtat, de cealaltト parte tu, care te scufunzi テョn prトパastia adテ「ncト ネ冓 nimeni nu-ネ嬖 mai poate テョntinde o mテ「nト sト te tragト din groapa fトビト fund...
ネ亙rul pトビerilor de rトブ se face tot mai lung. テ司 pare rトブ cト n-a realizat mare lucru テョn nici un domeniu テョn care ネ冓-a テョncercat puterile. テ司 pare cumplit de rトブ cト s-a ales praful de toate proiectele sale, literare, artistice, ネ冲iinネ嬖fice, toate rトノase テョn faza de vise ネ冓 schiネ嫺, niciodatト duse la bun sfテ「rネ冓t. テ司 pare nespus de rトブ cト nu va putea lトピa nimic omenirii, nici un fel de operト demnト de a figura テョn patrimoniul societトκ嬖i omeneネ冲i. 窶霸oate altトヅatト... Poate cu a doua venire, cum zice Sfテ「nta Scripturト...窶 ネ冓 テョncearcト un zテ「mbet amar テョn colネ孛l buzelor crispate.
Dar nici mトツar nu e destul de convins cト ar fi meritat efortul. ネ亙-aネ兮, praful ネ冓 pulberea se va alege din tot ネ冓 din toate, mai devreme ori mai tテ「rziu. ネ亙 din omenirea テョnsトκ冓. Nimeni ネ冓 nimic nu garanteazト viitorul aceste minuscule planete asemeni unui biet muネ冰roi ネ冓 acestui furnicar numit 窶柞menire窶... Cine garanteazト cト vor mai supravieネ孛i cテ「ndva oamenii ネ冓 窶柞perele窶 lor?
テ始 timp ce scrie are o senzaネ嬖e de zトヅトビnicie. Ce rost va mai avea ネ冓 aceastト tristト hテ「rtie? Cui テョi va fi de vreun folos aceastト lamentaネ嬖e? Mai cu seamト cト n-are nimic spectaculos, nimic original, seamトハト mai degrabト cu o compunere ネ冂olarト, cu stilul ei dulceag ネ冓 patetic. Apucト foile de colネ, scoate bricheta din buzunarul de la piept ネ冓 le dト foc. Foile se rトピucesc sfテ「rテ「ind ネ冓 ard cu o flacトビト albトピtruie テョn lumina puternicト a soarelui. Aruncト apoi resturile テョnnegrite la coネ冰l metalic de alトフuri.
De-acum, gata! A terminat ネ冓 cu scrisul. Va pleca fトビト un cuvテ「nt. Ce rost mai au cuvintele? Doar semne ネ冓 sunete ce se pierd テョn vテ「nt. Acum doar テョネ冓 ascultト inima bトフテ「nd tot mai tare ネ冓 respiraネ嬖a tot mai grea. Aude tot mai slab, vede tot mai テョnceネ孃ネ兮t. Moartea テョネ嬖 sugrumト テョncet simネ孛rile, テョネ嬖 taie treptat legトフurile fizice cu lumea. Se uitト テョn jur ネ冓 parcト toate plutesc テョntr-o ceaネ崙 coloratト. E un tablou magic, dar cu totul diferit de grトヅina lui cea dintotdeauna.
Nimic nu-l mai doare, nimic nu-l テョnspトナmテ「ntト. Pluteネ冲e uネ冩r, ca pe o apト linト ネ冓 neauzitト. Simte cト nu se mai poate ネ嬖ne テョn capul oaselor ネ冓 se lasト pe spate, moale ネ冓 fトビト vlagト, テョn ネ册zlongul care-l leagトハト lin. Respirト parcト tot mai uネ冩r ネ冓 mai rar, dar nu mai e respiraネ嬖a lui. E duhul de viaネ崙 care-i iese din piept cu fiece suflare. Se uitト cu ochii larg deschiネ冓 spre soarele apトビut テョntr-o oazト de cer. テ始 clipa morネ嬖i, cea mai grea e pトビerea de rトブ dupト soare. Treptat, soarele se テョntunecト. 窶曩ata. S-a terminat窶 テョi rトピunト テョn gテ「nd. テ始 clipa aceea テョnceteazト orice gテ「nd ネ冓 orice pトビere de rトブ.

.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!