Mă înec în beatitudine, în trupul minții mele.Creez copacii seculari în vise.
Când dorm mă plimb și mă arunc pe pajiști din rai
Și mă întâlnesc cu tine;
Oh, dragoste nebună,ce ar fi să îmi dai din clipele tale prețioase?
Ce ar fi să ne luăm năvalnic de mâini să ne avântăm și să zburăm spre ceruri line?
Ce ar fi să îmi dai buzele tale neatinse și voluptoase?
Ce ar fi să zburdăm ca doi copii inocenți și să visăm amorul?M-ai lua să fiu a ta? Ce-aș fi eu fără tine dacă nu femeie?De ce îmi furi dorul?
Când îți văd ochii blânzi eu chicotesc timidă și îmbujorată.
Când mă atingi subit pe trup mă aprinde așa un foc necugetat,
Devin bolnavă de iubire...dar fug să mă dansez sub raza lunii,
Sub cer de stele candelabru,
Sub brațele copacilor bătrâni și înțelepți ce ne veghează dragostea contagioasa.
Of!Nebunie mi-e iubirea asta infantilă!