Sebastian se îndrăgosti când avea zece ani. Următorii cinci ani și-i petrecu investigând gusturile, pasiunile, planurile, preferințele, umbrele și luminile femeii vieții lui. Apoi îi luă cinci ani s-o cucerească. Opt ani a durat apoi tatonatul relației prin cinematografe, parcuri, paturi închiriate cu ora și ieșiri la restaurante de cartier cu pauze în care studia asiduu o profesie bănoasă ca să-și poata răsfăța aleasa toată viața. Un an i-a luat după aceea planificarea nunții, a lunii de miere găsirea numelui copiilor proiectați, la timp pentru a-și conduce femeia vieții la casa de pensii pentru întocmirea dosarului de pensionare. Călăul îndrăgostirii de doamna învățătoare e întotdeauna același: timpul. Posibil să fi gândit împreună asta.