Si in dimineata aceasta uitase sa isi curete pantofii. Talpa colectase noroiul ultimelor zile, cate o mostra a fiecarei strazi pe unde trecuse. Ploua de cateva zile deja cu mici pauze, o ploaie tihnita de toamna. Dar el nu folosea umbrela. Nu o purta niciodata la el. Era in razboi cu acest obiect inca de la gradinita, cand bunica ii daruise una micuta cu Alba ca Zapada si cei sapte pitici. Desi multi copii o admirasera: bunica o primise din Germania si era unica pe atunci, el o detestase de la bun inceput: era un model pentru fetite si parintii il certau de fiecare data cand o uita pe undeva. Dupa o luna o si pierduse definitiv. de atunci nu mai folosise umbrela decat foarte rar: prefera sa stea in casa sau sa ia o masina daca ploua foarte tare.
Dar ploaia usoara de toamna ii placea. Ii placeau oamenii care zambesc si era convins ca un zambet de toamna e mai sincer, ca un suras pe vreme de ploaie vine din ochi deci din suflet si nu din euforia zilelor fierbinti.
Aburii laptelui ii umezira mana, senzatie insuportabila asemanatoare cu cea provocata de transpiratie. Duse mana la nas si simti un puternic miros de vaca. Se ridica iritat de pe scaun, inclina cana spre chiuveta, laptele se napusti peste celelalte vase murdare albind apa din ele. De doua zile nu mai facuse o plimbare. Era in concediu, saptamana precedenta se simtise slabit: dormea mult si citise mai putin decat isi programase. Si astepta cu nerabdare momentele cele mai zglobii ale zilei: laptele de dimineata, ceaiul acru si rosu pe care il bea seara inainte de culcare si ziarul sportiv. Acestea ii aduceau caldura si liniste.
Umezeala de afara ii trezi simturile amortite de duhoarea laptelui: simtea conturul mainilor, cele zece degete, conturul fetei. vantul le mangaia atat de blajin.Urma din obisnuinta drumul ce ducea spre birou dar zgomotul si oamenii ii stricau toamna. Observa cativa trecatori fara umbrela, rari pasii, le zambi dar acestia nu ii raspunsera nici macar cu o privire: nu avea nimic in comun nici cu ei caci doar isi uitasera umbrelele acasa, nici cu Ama care inainte sa iasa din casa ii spusese sa nu plece nicaieri fara umbrela.
Pentru toti era o ploaie ascutita formata din mii de sageti care provoaca discomfort dar pe care el o simtea dulce. Resemnat continua sa paseasca monoton. Se simtea greu, tara dupa el un sac de plumb invizibil. Asfaltul i se infatisa ca o harta a ploilor din acea dimineata. Urma strada ce duce spre parcul prin care hoinarea in tinerete, acum neingrijit, un loc in care copacii, tufisurile si gunoaiele se amestecau alandala. aleile erau parasite, nici urma de om, doar ciorile adapostite de ploaie croncaneau lipsite de chef. ploaia tot mai deasa ii udase hainele, isi simtea pielea rece, pieptul ii haraia. Tremura din toata fiinta lui, deodata cu copacii ale caror coroane tremurau si ele de frig. Se opri langa un copac ranit de promisiunile de dragoste a doi tineri, scrijelite pe trunchiul vast si batran.
La capatul aleii se afla banca lui, o banca ascunsa unde isi aducea iubitele in noptile calduroase de vara, unde ii ceruse Amei sa ii fie sotie. Copacii incepeau sa se miste, veneau spre el. Ametea. Un junghi il dobora la pamant. Cu buzele crapate si sangerande porunci sa i se aduca o umbrela, dupa care cazu intins pe pietrisul aleei, langa banca pe care se simtise de atatea ori singur.
Incercand sa se ridice de pe pamant, se simiti ca un animal rapus, zbatandu-se in lanturile care ii facusera carnea de la picioare sa mucegaiasca, zgaraind tot mai puternic. Se simtea slabit, nemancat si insetat dar totusi ii ramase putere sa mai incerce o data, o singura data, sau poate de doua ori sa se elibereze de fiare.Isi ia elan dar lanturile trag si metalul scormone in suflet prea adinc. Pamantul e deja imbibat de mirosul trupului, al carnii sale. Nu mai vrea sa respire dar aude aerul cum iese gros si dens. Trebuie sa respire. Stropi de apa ii ard ochii. Dar nu poate sa ii inchida. E inert. ceva ii ciupeste acum corpul incins, tot mai des si tot mai tare. Intai pe corp, apoi pe fata. Ii e frig si teama si e prea multa ploaie. Iar corpul cazut si lihnit pazeste de ploaie un petec de pamant.
Peste o ora un barbat a descoperit cadavrul.Salvarea a venit si doi barbati l-au varat intr-un sac negru de plastic.