Tu… Ingerul noptii grele…. O luciola ce strabate prin noaptea lunga si grea. Un atat de neinsemnat amanunt in viata luctuoasa pe care o duc… dar in acelasi timp atat de insemnat… un drum spre dorinta, o cale ce duce la eternitatea viselor.
Tu… care esti capabil trairi puternice sa-mi transmiti, dragostea mea din stele, asculta aceasta dorinta avuabila. Asculta fapta ce vreau sa o comit. Asculta tu altarul vietii mele de apoi, asculta cu migala si atentie declaratia, juramantul si dilema vietii mele.
Sunt o fire poate luda, sunt poate doar un suflet diafan. Dar sunt eu, fara mari diademe pe rotundul ce se sprijina pe gat pe umeri. O simpla fata ce survoleaza pe aripile unui ulm. Sunt eu si sunt a ta aici si acum. Sunt doar un suflet muritor ce doreste sa fie patruns de razele iubirii tale devoratoare.
In vraja noptii ce urmeaza in fata ta-n genunchi m-asez, iubeste-ma pentru ca-ti jur iubire…. iubeste-ma din nou. Lumina lunii sa intre-n camaruta. Iti ofer sufletul si mintea, iti dau tot si astept putin. Pentru mine “tot” e mult pentru tine poate doar un strop. Iubeste-ma mult ca pe un vis implinit tardiv. Vino luceafar bland, un print fermecat, vino sa-ti unesti destinul necugatat. Nu e momentul sa gandesti, ma vrei, te vrea… totul e clar… vino aici… si doar iubeste-ma.