Înjurătura

Morții mă-tii izbucni Milică.
Hehe te spui să mor eu de nu te spui rînji Narcis.
Mă te bat de te usuc dacă sufli ceva.
Tanti Mariee tanti Marieee.
Ha ? îți capul de după gard Maria.
Milică a înjurat se foi Narcis pe podeț
Ceilalți vecini ițiră și ei capul de după garduri. Maria se blocă un moment apoi : da ce-a spus ?
Nu pot să vă zic în gura mare.
Narcis șușoti ceva la urechea bătrînei bătrîna se făcu roșie în obraji.
Petreee ia vino-ncoa.
În fierărie Petre lăsă aparatul de sudură și ieși înfășurat în șorțul din piele de vițel.
Maria îi zise ceva la ureche Milică nu mai așteptă verdictul. Þîșni pe grad apoi se cățără pe acoperișul fierăriei.
Petre se uită cu ciudă că n-avusese inspirația să-i taie drumul.
Mă io te hrănesc te spăl și tu mă faci de rîs în fața satului ? scrîșni Petre. Las c-ai să cobori tu cînd ți-o fi foame.

Mirosea a struguri.
Petre intră în fierărie și începu să bocănească.
Milică rămase singur cu via. Luă un ciorchine zdrobi cu limba de cerul gurii fiecare bobiță își imagină că-i sparge capul lui Narcis. Ete na înjur și eu odată și mă bate Dumnezeu își zise cu glas tare.
Se opri brusc din ciugulitul strugurelui. Își aduse aminte că se strica repede la burtă și noaptea e grozăvie să mergi la veceu. Veceul era în spatele casei nu avea bec și pe deasupra sub țiglă se făcuse un cuib de viespi.

O vreme se auzi numai bocănitul ciocanului. Apoi clopotul. O dată de două ori de trei ori. Oamenii veniră la biserică. Intrară. Ieșiră. Vacile s-au întors de la cireadă. A trecut cursa de nouă. Se făcu frig. Milică se strînse mai bine în tricou. Or să vină dracii după mine își zise. Așa-mi trebe daca-am înjurat.

În întuneric Milică se hotărî. Coborî de pe fierărie acoperișul scîrțîi. Dădu să intre pe poartă și mîna lu Petre îl înhăță de tricou. Speriat Milică se smuci și o rupse la fugă. În urma lui Petre. Frica îl îmboldea pe Milică nu vedea pe unde fuge în întunericul greu ca o pastă. În urma lui gîfîiturile lui Petre.
Cînd Petre se opri erau aproape de ieșirea din sat. Petre renunță mormăi o amenințare apoi făcu cale-ntoarsă spre casă.
În urma lui Milică. În dreptul bisericii din plopi ieși un stol de lilieci. De spaimă Milică se aruncă în șanț și-și acoperi părul cu mîinile.

Sfecla.
Patru jumate. Nu se crăpase încă de ziuă.
Trezirea șuieră Maria.
Milică sări buimac dădu cu capul de perete apoi se ciocni de frate-su. Se hîrjoniră o vreme pînă ce mîinile Mariei interveniră.
Îmbrăcarea și la sfeclă cu voi.
În ogradă fetele mai mari erau deja îmbrăcate și cu sacii împăturiți. La furat frunze de sfeclă ăi mici mergeau cu sacoșele ăi mari cu sacii.
O vreme se mișcară prin întuneric ca gîngăniile prin iarbă. Ajunseră la gardul din plasă al CAP-ului. Se pitiră în șir îndian lîngă o spărtură.
Paznicul șușoti cineva. Toți își ținură respirația.
O siluetă cu un ciomag trecu legănîndu-se apoi o mîncă întunericul.
Rînd pe rînd se strecurară prin spărtură.
Gata băieți începeți.
În patru labe Milică începu să smulgă frunzele de sfeclă ca un nebun.
O vreme nu se mai auzi decît un ronțăit ca atunci cînd hrănești iepurii.
Ãi mici își burdușiră sacoșele și ieșiră tîrîș prin spărtură.
Cică laptele e mai dulce daca vaca mănîncă frunze de sfeclă zicea Maria.

Șarpele
Milică ieși ușurat din biserică. Bine că a scăpat. Fusese atent la lecturi și evanghelie dacă îl întreabă Maria să știe măcar despre a fost vorba. La predică mintea o luase razna se gîndea la Sandy Bell. La împărtășanie stătea ca pe ghimpi.
În sfîrșit slujba de la nouă s-a gătat. O vreme zăbovi în curtea bisericii. Jucă n-am curent cu alți băeți pînă ce ăi mari se strînseră pentru slujba mare.

Ajunse la poartă se așeză pe podeț. Peste drum grădinița. Intră în curte nici țipenie de prieteni cu care să joace fotbal. Înconjură de vreo două ori grădinița apoi se apropie curios de geamul din spate. Făcu mîinile streașină și aruncă o privire înăuntru. Un dulap cu uși de sticlă și dincolo de sticlă jucării.
Milică se hotărî. Luă o cărămidă desprinsă din podul grădiniței se uită hoțește în jur. Nici țipenie de om. Izbi cărămida în geam și o rupse la fugă pînă la veceul din capătul curții. Stătu acolo o vreme pînă îl scoase o viespe afară.
Începu să se plimbe agale ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Se prefăcu uimit la vederea geamului spart. Nimeni în jur.
Se strecură pe geam și intră. Cîteva scaune miros de terebentină. Și dulapul. Deschise ușa de sticlă înhăță un excavator de plastic fără o roată și un șarpe de cauciuc.
Ieși tot pe geamul spart apoi fugi mîncînd pămîntul în ogradă. Pînă la poartă crezu că-l lasă picioarele. Pe drum nimeni.
Se urcă în pod scoase din sîn jucăriile. Mîngîie o vreme excavatorul de plastic se gîndi pe cine să sperie cu șarpele care părea viu apoi ascunse mulțumit jucăriile în fîn.

Pe drum zarvă mare. În fața grădiniței niște polițai discutau cu tovarășa educatoare.
Milică se holba la ei prin crăpăturile gardului. Polițaii apucară spre casa buncii.
Aoleu zvîcni Milică. Ca fulgeru trecu prin șopron înhăță șuba lu Petrea luă o bucată de pîine și o bucată de brînză apoi se piti în spatele casei. Inima îi bătea ca toba de la balul de duminică seara.
Prin spatele casei frate-su ducea roaba cu gunoi. Îl fluieră ușor frate-su veni.
Hă hă te omoară mămica.
Mă să nu mă spui eu fug de-acasă se hotărî Milică.
Și ce-ai să mănînci mă.
Ai să-mi aduci tu că nu plec departe.

Aruncă șuba peste gard apoi sări în grădina vecinului.
Păpușoii erau de două ori cît el mai încolo erau cuiburi de cartofi. Își făcu culcuș în mijlocul păpușoilor. La capătul tarlalei patru zarzări. Luă bolovani de pe jos începu să arunce pînă căzură zarzăre destule. Le puse în poală apoi reveni la culcuș.
Întinse șuba scoase bucata de pîine scoase bucata de brînză înșiră corcodușele apoi începu.

Dumnezeu
Copiii zumzăiau în clasa care începuse să dogorească. O vreme tovarășa educatoare stătu la catedră citi plictisită o carte de anatomie. Apoi se ridică și începu să se plimbe.
Copii ce vreți să vă faceți cînd veți fi mari.
Îi luă pe rînd.
Unul spuse mecanic de locomotivă altul doctor altul nu mai știu ce. Veni rîndul lui Milică.
Eu o să mă fac preot și o să merg în rai.
Tovarășa educatoare izbucni în rîs ceilalți copii o urmară.
Da de unde știi că există Isus.
Iaca știu se înfurie Milică.
Dumnezeu nu există pentru că nu-l vezi se aplecă tovarășa să-i mîngîie părul.
Milică își încleștă mîinile în părul ei creț.
Ba există eu o să mă fac preot și tu o să mergi în iad .
Educatoarea țipă de durere și încercă să-l îndepărteze pe Milică de parcă-ar fi fost un păianjen prin în păr. Reuși să-i desprindă o mînă mîna o zîgîrie pe față.
Grădinița se umplu de vînzoleală.

Din camera cealaltă răzbăteau zgomote de săbii. Frate-su stătea între tovarășa profesoară și tovarășu inginer.Ambii fuseseră chemați la grădiniță cine l-a învățat pe Milică de Dumnezeu. Televizorul mergea cu sonorul tare Milică auzea ce se spune da nu înțelegea. Ultimul episod din Norii negri.
Se ghemui pe salteaua pusă pe cimentul din hol își trase șuba peste cap.
Las că o să veniți voi la mine cînd o să fiu preot. Să mor io dacă vă împărtășesc.