agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-02 | [This text should be read in romana] |
テ始cトパerea era scufundatト テョntr-o penumbrト odihnitoare, strトットフutト rar de pleoapa gトネbuie a unei candele. Pトネiman deschise ochii ネ冓 se pipトナ. Era テョntreg, semn cト viaネ嫗 nu se scursese din el cu totul. Mai puネ嬖n rana din coapsト, care テョネ冓 ceru prima dreptul la cercetare. Nu mai era テョmbrトツat cu hainele-i de staroste, mirosind a rトκ冓nト proaspトフト. Avea o cトノeネ冩aie albト, pテ「nト la glezne, ネ冓 atテ「t. Dar nu テョi era frig. テ始 テョncトパere sporovトナau unele cu altele vreascurile unui foc de sobト ネ崙ビトハeascト. Se ridicト テョntr-un cot ネ冓 privi la rosturile テョncトパerii. Camerト simplト, dar cu multe icoane. Uネ兮 se deschise ネ冓 un monah bトフrテ「n de ani se apropie de patul lui.
- Te simネ嬖 mai bine? テョntrebト schimnicul cu glas テョncet. Cト de douト zile aiurezi, de cテ「nd te-au gトピit fraネ嬖i テョn pトヅure. Cum ネ嬖-e numele? - Pトネiman... - Starostele? テョntrebト monahul, aネ册zテ「ndu-se pe marginea velinネ嫺i de pe pat, ca ネ冓 cum ecoul numelui celui mai temut tテ「lhar din valea Neamネ孛lui nu テョnsemnase nimic pentru auzul sトブ bトフrテ「n. - Starostele, テョngトナmト Pトネiman, pe care durerea din umトビ, care se juca parcト acum cu durerea din coapsト, luテ「ndu-se la テョntrecere una cu alta, テョi mai domolise tトビia glasului. - Trebuia sト-mi dau seama, adトブgト monahul, privind spre mトピuネ嫗 joasト de lemn de la capトフul patului. Acolo ochii lui se テョntテ「lnirト cu privirea lui Pトネiman ネ冓 se aネ册zarト amテ「ndouト, contopindu-se parcト aidoma a douト firicele de izvor, pe coperネ嬖le argintate ale unei Psaltiri. Trebuia sト-mi dau seama. Fraネ嬖i de la 窶杁rei ierarhi窶 ne-au trimis vorbト cト au fost cトネcaネ嬖 de lotri, care au plecat cu podoabele sufletului lor: Biblia ネ冓 Psaltirea. Pトネiman observト abia acum coperta teネ冓tト a cトビネ嬖i sfinte, din care ricoネ兮se spre salvarea vieネ嬖i sale glonネ孛l lefegiului. Cトビticica ネ嬖nutト テョn dreptul inimii テョl salvase de la moarte. - Pトビinte, crezi cト asta este pricinト de milostenie, de acolo, de sus...? - Poate. Cu siguranネ崙, dacト azi trトナeネ冲i, numai Domnul poate fi rトヅトツina acestei minuni... - Am rugトノinte la sfinネ嬖a ta. Sト ajungト aceastト carte ネ冓 Biblia din desaga mea, acolo de unde mテ「na de fur le-a smuls pe nedrept. テ士i promiネ嬖? - De bunト seamト ! - Unde mト aflu? - La mテ「nトピtirea 窶曖unavestire窶...Acum va trebui sト stai sト te テョntremezi, テョi spuse monahul, privindu-i pansamentul de la umトビ. A テョnceput de ieri sト batト viscolul peste munte. Drumurile s-au テョnchis ca niネ冲e semne de テョntrebare mute. Poate cト tovarトκ冓i tトナ nu vor gトピi cu cale sト plece dupト tine. Nu vreau sト-mi spurce lトツaネ冰l cu ciubotele lor nトビトプite la rele, ネ冓 cu fapte ca cele pe care le-au izvodit la 窶杁rei Ierahi窶... Pトネiman テョl asculta ネ冓 gテ「ndul テョi zbura la lotrii lui. Negreネ冓t, nu vor avea nicio grabト sト plece テョn cトブtarea lui. Remetea fusese cel care chemase potera. Acum, probabil, se テョmpトブna cu greaua hainト a starostelui, pe care o テョmbrトツase prin vicleネ冰g. - Cテ「nd picioarele mele se vor considera tari, atunci voi pleca, pトビinte... - Ioil, poネ嬖 sト-mi zici Ioil, cト トピta テョmi este numele. Sト nu-ネ嬖 fie cu supトビare, dar eu nu o sト-ネ嬖 pot spune pe nume. Ai fトツut multe pierderi de vieネ嬖. Ai multe pトツate. Asta este de bunト seamト crucea pe care trebuie sト o porネ嬖. Nu e treaba mea. Dar noi, aici, o sト-ネ嬖 spunem Pahomie...fratele Pahomie...Poate cu vremea, te vei mai テョndulci la nトビav. Poate te vei lipi mai cu suflet de zidurile sfintei mテョnトピtiri, de fraネ嬖i nevoitori... Poate, de Domnul... - ネtiu ce gテ「ndeネ冲i, pトビinte, dar oful meu pe lume nu a luat sfテ「rネ冓t. Mai am multe de テョndurat, ネ冓 mult mai multe de plトフit vieネ嬖i acesteia, care mi-a luat totul. Mai am poteci de bトフut ネ冓 vaduri de ape de trecut. Poate, la asfinネ嬖t, cテ「nd mテ「na テョネ冓 va cere odihna, poate voi veni aici. Pentru somnul トネ lung. テ始totdeauna mi-au plトツut ネ嬖ntirimurile de pe dealurile mテ「nトピtireネ冲i. Dealuri テョmbrトツate テョn pace ネ冓 liniネ冲e croitト テョnadins de naturト. Poate atunci... ネ脇derea lui Pトネiman fusese prelungitト de rトピfトκ孛l iernii, care refuza sト se dea plecatト ネ冓 sト lase vad prielnic primトプerii. Se テョntremase puネ嬖n cテ「te puネ嬖n ネ冓 テョncepuse sト ajute pe fraネ嬖 la ascultarea din mテ「nトピtire. Tトナa lemne din pトヅure, dトヅea o mテ「nト de ajutor priceputト la テョngrijirea animalelor, amintindu-ネ冓 de vremurile sale de bejenie alトフuri de mioare. Numai la slujbe nu venea, de ziceai cト e jurat. Asculta テョnsト din colネ孛ri ascunse de curte cテ「ntarea fraネ嬖lor, ネ册zテ「nd pe vreun trunchi de copac doborテ「t. ネ亙 nu putea zice cト izvorテ「rea ei nu-i suna liniネ冲e テョn suflet. Dar テョn bisericト, de atunci, de cテ「nd cu Hristea, nu mai putea intra. Se pogorテ「se iar テョn el frica de forネ嫗 nevトホutト de sus, ca atunci sub liniネ冲ea stテ「nii sale. Cテ「nd coapsa i-a fost テョndeajuns de aprigト sト se salte テョn ネ兮 ネ冓 umトビul vrednic sト apuce frテ「ul tretinului, Pトネiman plecト. テ始ainte テョnsト de a da faネ崙 la faネ崙 cu fraネ嬖i, trebuia sト treacト pe la Petrichioaia, sト テョntrebe de mormテ「ntul Rトピurei ネ冓 sト se roage la el. Apoi va avea timp potrivit de a-l privi drept テョn ochi pe Remetea ネ冓 pe tovarトκ冓i lui. テ士brトツat aネ兮, テョn anteriul lung monahicesc peste sumanul de dimie, nimeni nu ar fi gテ「ndit cト la brテ「ul bトビbatului se odihneau ca pruncii neテ「nネ崙ビcaネ嬖 jungherul ネ冓 flinta cu ネ嫺avト tトナatト. Ajunse la casa Petrichioaiei ネ冓 bトフu la uネ卞. Baba テョl テョntテ「mpinト ネ冓 nu recunoscu pe staroste sub barba テョncテ「lcitト ca o pトヅure de muri sトネbatici ネ冓 pトビul ca o claie neorテ「nduitト de paie. Abia cテ「nd acesta テョi dトヅuse bineネ嫺, テョl recunoscu ネ冓 テョネ冓 puse mテ「na la gurト a mirare mare. - Auzii, cト pieriネ冓...テョn Ieネ冓...la o prトプトネie de grec? - Cine strunii vorba asta prin auzul oamenilor? Remetea, de bunト seamト. Sト テョネ冓 facト spate tare ネ冓 lucrare de minciunト desトプテ「rネ冓tト. Uite, cト トネ de Sus vru sト mai stau printre cei vii, sト mai nトヅuネ册ascト tretinul sub cトネcテ「iele mele ネ冓 sト mト mai rトホbun oleacト pe soartト. Vreau sト vトヅ mormテ「ntul... - ネtii drumul pテ「nト la cimitirul de sub coastト, nu? テョl テョntrebト Petrichioaia, urmトビind sト-i vadト ochii, cテ「nd vorbea despre durerea vieネ嬖i lui. テ始 acea clipト uネ兮 se deschise ネ冓 un copil, sト fi avut trei ani, nトプトネi テョn bucトフトビia de chirpici fluturテ「nd o sabie de lemn ネ冓 atacテ「nd cu curaj scaunele ネ冓 tot ceea ce テョi ieネ册a テョn cale. Nici nu zトビise piciorul de bトビbat ce le cトネcase bトフトフura. Cu glas mare ameninネ嫗 pe orice duネ冦an, care-i ieネ册a テョn cale. - Ionicト...! Ionicト, mamト, stai molcom...! Avem om strトナn テョn casト... Copilul se opri din joacト ネ冓 テョl privi pe Pトネiman cu niネ冲e ochi verzi, plini de lumina bucuriei pe care i-o dトヅuse rトホboirea. Apoi, parcト ruネ冓nat, ieネ冓i suduind iar duネ冦anii nevトホuネ嬖, fトツテ「nd sト duduie casa sub aprigul lui pas. Pトネiman o privi cu テョntrebare sub gene pe Petrichioaia, dorind sト ネ冲ie cine era nトパテ「rstocul, care agita aerul ca un voinic, gata sト se ia la luptト cu oricine テョi ieネ册a テョn cale. - Din partea cui テョネ嬖 este? o テョntrebト el, ネ冲iind cト baba, pe lテ「ngト Ipate, mai avea テョncト douト fete sトネトκ冤uite prin テョmprejurimi. - E copilul Rトピurii, spuse ea cu voce テョnecatト テョn amar. - Cum al Rトピurii? テョntrebト Pトネiman otrトプit de cuvintele care-l bトフurト peste suflet ca niネ冲e harapnice テョmpletite テョn ネ兮se... - Fu un suflet de om care o テョndrトトi pe Rトピura mea...singurul bトビbat din viaネ嫗 ei scurtト...Ionicト e vlトピtarul lui crud... Pトネiman ネ冲ia acum cト soarta nu テョi luase chiar totul. Bトビbatul tare din el se テョnmuie pentru o clipitト ネ冓 ochii prinseserト contur de lacrimi dosite. - Cum ajunse puiandru トピta din burta Rトピurii テョn bトフトフura ta? - Era un slujbaネ la Ocnト, care a avut grijト de Rトピura, parcト i-ar fi fost tatト. Cテ「nd ea s-a simネ嬖t grea, a vrut sト obネ嬖nト milト ネ冓 eliberare de la stトパテ「nire, dar nu a ascultat-o nimeni. Omul トネa mi-a adus copilul, dupト ce ea a nトピcut acolo テョn strトデunduri. Mi-a zis cト un dascトネ mテ「nトピtiresc i-a dat o pungト cu bani sト aibト grijト de fata mea ネ冓 cト de la ea ネ冲ia unde trebuie adus fトフul. Dupト ceva vreme Rトピura s-a stins テョn adテ「ncuri. Am テョnmormテ「ntat-o aici テョn sat. Mトツar atテ「t am putut obネ嬖ne de la stトパテ「nire. Nu l-ai vトホut, leit taicト-sトブ, toatト ziua nトヅuネ册ネ冲e cu sabia ネ冓 cu luptatul. Mi-a fugトビit toネ嬖 curcanii din bトフトフurト. Pテ「nト ネ冓 cテ「inii テョi ネ冲iu de fricト... - O sト am grijト sト nu-i lipseascト nimic copilului...Uite, ネ嬖ne punga asta ネ冓 la vreme potrivitト vei mai primi...Acum mト テョntorc テョn pトヅure, la ai mei. Am de purtat o vorbト ca テョntre bトビbaネ嬖 cu Remetea. - Lotrii, tovarトκ冓i tトナ, cum le spui, au devenit spaima satelor... - Cum? テョntrebト Pトネiman, strテ「ngテ「ndu-ネ冓 hangerul de la brテ「u. Cum adicト? - Iarna ce a trecut parcト a intrat テョntre ei necuratul! Nu se mai mulネ孛mesc sト atace oamenii cu stare, trec prin sate ネ冓 fac prトパトヅ. Furト copile, pe care le duc テョn munte spre plトツerile lor spurcate. Au omorテ「t pe cine a テョncercat sト le stea テョn cale...n-au ネ嬖nut cont de e bトビbat sau femeie...Cred cト nu mai au mult ネ冓 lasト テョn urma lor ネ冓 trupuri de copii... Pトネiman se テョnnegurase la faネ崙. O rugト pe bトフrテ「nト sト-i aducト copilul, sト-i citeascト テョn lumina sufletului. Cテ「nd acesta intrト iar テョn odaie, inima starostelui se frテ「nse din nou, ca sub o durere mare, nerostitト. テ四 privea cu duioネ冓e pe copilul, care ar fi trebuit sト テョmprトκ冲ie ネ冓 peste el ネ冓 peste Rトピura soarele bucuriei la bトフrテ「neネ嫺. - Ia, vino, aici, oleacト, pui de om, テョi spuse el copilului, care se apropie cu paネ冓 siguri ネ冓 privire dreaptト. Stai, aici, pe genunchiul meu, ori ネ嬖-e fricト de mine? - Acu窶 テョmi e fricト, de bunト-seamト. Nu te cunosc. ネ亙 eネ冲i atテ「t de mare! Poate ネ冓 puternic...Dar peste cテ「ネ嬖va ani, dacト ai sト mト テョntrebi, ai sト vezi dacト o sト-mi mai fie... Starostele rテ「se ネ冓 テョl mテ「ngテ「ie pe pトビu-i negru ネ冓 sテ「rmos. - Dacト mトフuネ冓ca テョmi va spune cト i-ai dat ascultare, o sト-ネ嬖 aduc arme de adevトビat rトホboinic, din tテ「rgul Ieネ冓lor. Din acelea cu care se joacト pe la conace domniネ冩rii cei adevトビaネ嬖. Ce zici? - Pトナ, eu o ascult, dar n-am pace cu duネ冦anii トκ冲ia, care テョntreaga ziulicト vor sト se lupte cu mine. Cテ「t despre arme...mi-ar plトツea sト le テョnvテ「rt pe deasupra hoardelor de curcani ネ冓 a potトナlor de pe uliネ崙... Apoi copilul o zbughi la fugト, ameninネ崚「nd cu sabia-i de lemn cocenii scトパaネ嬖 din iarnト ネ冓 puネ冓 la uscat テョn tindト. - Vreau sト-mi promiネ嬖 ceva, se adresト Pトネiman bトフrテ「nei. Cト nu o sト-i spui cine sunt. Nu vreau sト se alipeascト de mine prea mult. Nu vreau sト-i fie ruネ冓ne cu mine, un fur de codru, cテ「nd o fi mai mare. Lasト-l sト creascト sub aripa ta ネ冓 la o vreme テョi voi spune chiar eu povestea mea ネ冓 a Rトピurii. Acu窶 plec ネ冓 ne mai vedem. Cテ「nd intrase テョn cimitirul din sat, se テョngテ「na amurgul peste crucile pitice ネ冓 triste. Gトピii mormテ「ntul mai repede decテ「t s-ar fi aネ冲eptat, ai fi zis cト umbra Rトピurii テョl luase de mテ「nト acolo, テョn uliネ崙, ネ冓 テョl dusese lテ「ngト mormテ「ntul cu spinarea golaネ卞. Lテ「ngト cruce un fir de trandafir sトネbatic テョネ冓 cerea dreptul la viaネ崙, petalele de un roネ冰 aprins contrastテ「nd puternic cu amurgul violet. Pトネiman テョngenunche. Ar fi vrut sト poatト vorbi, dar vorbele テョi fugiserト pe poteca plinト de scaieネ嬖 ネ冓 pトパトヅie ネ冓 テョl aネ冲eptau parcト cuminネ嬖 la porネ嬖le mari de la intrare. Mテ「ngテ「ie crucea, ca ネ冓 cum ar fi mテ「ngテ「iat-o pe Rトピura lui, apoi テョネ冓 trecu palma prin culoarea de sテ「nge a trandafirului, coborテ「ndu-ネ冓 degetele pe tulpina テョnspinatト ca pe o roatト de foc. Din テョmpunsトフurile mトビunte se prelingeau stropi rotunzi de sテ「nge. テ縞冓 privi palma rubinie, apoi sorbi picトフurile de sテ「nge, amestecate cu polenul fin de pe petale, ca pentru a lua viaネ崙 ネ冓 rouト de iubire de la ele. Stトフu acolo, nemiネ冂at preネ de timp bogat. Dacト ar fi putut, s-ar fi strecurat prin tulpina crudト a trandafirului pテ「nト sub borta pトノテ「ntului, sト-l rトピcoleascト ネ冓 sト gトピeascト pierdutele urme de paネ冓, respiraネ嬖a caldト, domoala mテ「ngテ「iere a celei care fusese mireasa nenuntitト a sufletului sトブ. Cテ「nd intrト テョn pトヅure noaptea se aネ冲ernea sub pasul calului sトブ. ネtia cト lotrii sunt la peネ冲erト. Era singurul loc テョn care adトピtau la テョnserat, indiferent unde loviserト peste zi. Tovarトκ冓i stトフeau tolトハiネ嬖 lテ「ngト foc, dar Remetea nu era printre ei. Bトネosu, cテ「nd テョl zトビi, sトビi テョn picioare, de ai fi zis cト vトホuse un moroi. - Pトネimane?...Tu...? - Da窶 ce-i bト, Bトネosule, ce mト priveネ冲i aネ兮? Cumva murii, ネ冓 nu ネ冲iu eu? - Remetea aネ兮 zise...Credea cト ai fugit cu odoarele bisericeネ冲i sト te lingi doar tu pe degete de miere...Apoi ne-a spus cト a auzit prin tテ「rg cト ai pierit sub gloanネ嫺le poterei. - ネ亙 unde, mト rog, zトッoveネ冲e Remetea, de nu-i aici, テョntre voi, unde ar trebui sト テョi fie locul? テョネ冓 rトピcoli Pトネiman privirea peste ai lui. Bトネosu se テョntoarse spre un lotru tテ「nトビ, cu o mustトツioarト abia nトピcutト. - Luicane, du-te de-l anunネ崙 pe Remetea cト a venit Pトネiman! Starostelui i se pトビea ciudat cト Bトネosu テョi spune pe nume, ocolind cinstea lui de staroste. Din peネ冲erト apトビu Remetea, fトビト cトノaネ卞 pe el, legテ「ndu-se la prohabul pantalonilor. - Ce-i , Remeteo, テョl luト la rost Pトネiman, dormeai ネ冓 te deranjai? Remetea テョl privea de sus, ca atunci cテ「nd Pトネiman intrase pentru prima datト テョn strテ「nsura lor. - La ce mai veniネ冓? se oネ崙ビテ「 la el fostul lui om de nトヅejde. Lumea zice cト ai murit. La noi sunt alte legi ネ冓 eu conduc acum banda de lotri. Dupト ce ai mテ「ncat banii pe odoare, vii cu coada テョntre picioare ネ冓 vrei sト te primim テョnapoi? Unde-s cトビネ嬖le sfinte? S-au topit pe bトブturト ネ冓 muieri, nu? テ始 spatele lui Remetea stトフeau ca doi zトプozi, Luican ネ冓 Prescurト, doi tineri ce se pare cト deveniserト ajutoarele noului staroste. - Vezi, cト nu mai eネ冲i bine primit! Ar fi bine sト-ネ嬖 iei drumul, pテ「nト nu pun pe puiandrii トκ冲ia doi sト-ネ嬖 ia mトピura spinトビii. La auzul vorbelor テョndrトホneネ嫺 cei doi テョnaintarト テョncト un pas spre Pトネiman. De acum starostele ネ冲ia cト Remetea aprinsese iar toatト patima rトブtトκ嬖lor din lotrii lui ネ冓 nelegiuirea stトフea pe chipurile lor ca untdelemnul la suprafaネ嫗 unei ape tulburi. Pricepea acum vorbele Petrichioaiei. Vedea privirile de moarte ale celor doi tineri, ネ冓 simネ嬖i dintr-odatト cト peste trupu-i se aネ册zaserト anii mai repede decテ「t ar fi vrut. Rana din coapsト テョl frigea ネ冓 acum, din cテ「nd テョn cテ「nd, la vreme de noapte. - Remeteo, Remeteo, negru lapte ai mai supt! Eu zic sト nu-i mai asmuネ嬖 pe cトκ崙ネandrii トκ冲ia doi. Abia le-au dat colネ嬖i ネ冓 eu am pielea tトットツitト de viaネ崙. S-ar putea sト nu le priascト dacト vor vrea sト rupト din mine... Remetea テョl privea cu rトブtate mare ネ冓 fトツu un semn scurt celor doi lotri. Pトネiman, pentru prima datト de cテ「nd era テョn munte, テョネ冓 fトツu semnul crucii cu limba テョn cerul gurii ネ冓 privi spre fruntariile de sub stele. ネtia cト テョntr-o luptト nu poネ嬖 birui laturile, dacト nu nトビui fruntea. Cu o miネ冂are calculatト, dar iute, strecurト mテ「na sub dulamト, scoase hangerul ネ冓-l aruncト cu repeziciune spre Remetea. Lama latト, zimネ嫗tト, se afundト pテ「nト-n plトピele テョn pieptul noului staroste, テョncropindu-ネ冓 culcuネ de moarte. Remetea cトホu テョn genunchi, privind cu uimire la tovarトκ冓i lui. Smulse cu un urlet hangerul din ranト ネ冓 sテ「ngele hohoti dureros. Dar nu mai putu decテ「t sト atingト cu fruntea pトノテ「ntul ネ冓 ochii lui pornirト テョn cトネトフorie テョnaintea sufletului, cトブtテ「nd potecト veネ冢icト. Pトネiman se テョntoarse spre Luican ネ冓 Prescurト. - Luaネ嬖 stテ「rvul トピta ネ冓-l テョngropaネ嬖 テョn poianト. Puneネ嬖-i negreネ冓t cruce la cトパトフテ「i, sト ネ冲ie pトヅurea cト acolo zace suflet de om ネ冓 sト-l plテ「ngト din adiere de brad. テ始 pragul peネ冲erii Pトネiman vトホu o copilト despletitト ネ冓 numai cu un ilic pe ea. Starostele se テョntoarse テョntrebトフor spre Bトネosu. - Pトネimane... Remetea a zis sト ne mai dedulcim ネ冓 noi cu carne de puicuネ崙 fragedト. Cト destul zacem prin pトヅuri, de nu mai zici cト suntem oameni...Aネ兮, cト am urcat cu noi douト copile, sト mai uitトノ de amarul vieネ嬖i... - Sunt copile de boier, oarecare domniネ嫺? - Ce boier, rテ「se Bトネosu cu poftト... Auzi, boier... - Atunci sunt copile de megieネ, nu? - Pトナ, cum altfel! - Aネ嬖 ajuns sト vト bateネ嬖 joc de copilele amトビテ「ネ嬖lor din sate...Voi unde v-aネ嬖 nトピcut? Nu tot acolo, pe priciul sトビトツiei? Aburcト copilele pe cal ネ冓 du-le テョn vale...Acum! テ始 mijlocul lotrilor se porni o vテ「nzolealト ネ冓 un murmur ca de apト ce vine la vale cu furie, dar starostele テョi privi pe rテ「nd, mテ「ngテ「indu-ネ冓 din cテ「nd テョn cテ「nd armele de la brテ「u. Se vedea cト nu mai era scトパare cu lotrii lui. Deveniserト bandiネ嬖 la drumul mare, fトビト milト, fトビト chip de om, dar nu puteau テョncト sト iasト din cuvテ「ntul starostelui. テ始cト nu se spトビsese buboiul rトホmeriネ嫺i テョn cugetele lor. Dar Pトネiman ネ冲ia cト acel ceas nu va テョntテ「rzia sト-l テョnconjoare. A doua zi la amiazト starostele le spuse cト merge テョn tテ「rg. Are acolo un om nトナmit, care va sト-i descopere, pe unde vor trece negustorii greci ce se trag spre Galaネ嬖 la vapoarele pregトフite pentru a urca pe mare spre テョnsorita Grecie. Se oprise テョn drum lテ「ngト un gorun bトフrテ「n. Sトパト cu hangerul pテ「nト ce de sub crusta rece a pトノテ「ntului se ivi lucirea unei lトヅiネ嫺 metalice. Porni la drum ネ冓 nu se opri decテ「t la casa Petrichioaiei. - Ce face copilul? テョntrebト el, cトブtテ「nd cu privirea trupul plトパテ「nd al bトナatului. - Doarme. Toatト ziua a alergat cu jocurile lui. M-a テョntrebat de tine. Voia sト ネ冲ie cine eネ冲i, de unde vii, cu ce treabト ne-ai trecut pragul...Dacト te vei ネ嬖ne de promisiune...ネ冲ii...cu armele adevトビate... - Cred cト nu i-ai spus... - Fii pe pace! Cuvテ「ntul vorbit rトノテ「ne vorbit! - Uite, テョi spuse Pトネiman, scoネ崚「nd din desagト lトヅiネ嫗 metalicト. Ai aici bani. Bani mulネ嬖. Sト aibト pruncul tot ce are nevoie pテ「nト i-or rトピトビi tuleiele de テョnネ嫺lepciune. Sト ai grijト sト-l dai la carte ネ冓 sト te ネ嬖i de テョnvトκ崙フura lui. Nu vreau sト batト codrii ca tトフテ「ne-sトブ. Mai e aici テョn lトヅiネ崙 un pistol. La care eu ネ嬖n mult. Are ネ冓 o テョncrustaネ嬖e pe el: 窶霸トネiman, starostele lotrilor窶. Sト i-l dai, atunci cテ「nd va ネ冲ii ce sト facト cu el. Cum e rトホboinic din fire, poate se va numトビa printre oamenii stトパテ「nirii. Dacト o avea braネ de oネ冲ean, braネ tare... Atunci abia sト-i spui, cine am fost. - Cum vトホ, テョmi dai cuvテ「nt de despトビネ嬖re? - Toネ嬖 trebuie sト ne despトビネ嬖m odatト de cei dragi... - Ce vorbト de duh este asta? - Vreau sト mト cトネトフoresc... sト cunosc lumea...sト vトヅ ce se テョntinde dincolo de munネ嬖... peste obテ「rネ冓a cerului... - ネ亙 lotrii tトナ? - Nu mai sunt ai mei... Dupト ce テョi voi lトピa pe mテ「ini bune, are grije Domnul de ei...Dacト テョn douト sトパtトノテ「ni nu-ネ嬖 mai calc podina テョnseamnト cト am plecat sト mト cトネトフoresc... Petrichioaia テョl privea, dar ネ冲ia cト nu mai are ce scoate ca promisiune de la bトビbatul aspru din faネ嫗 sa. - Mai am o rugトツiune, テョi spuse starostele, privind テョntr-o parte. Mテ「ine, dar mテ「ine negreネ冓t, mergi la mテ「nトピtirea 窶曖unavestire窶. テ四 cauネ嬖 pe pトビintele Ioil. テ始tテ「iul stトフトフor al lトツaネ冰lui ネ冓 テョi spui aネ兮: 窶霸トビinte, fratele Pahomie テョネ嬖 trimite vorbト cト de azi テョn douト zile, la ceas de noapte, lotrii lui Pトネiman vor cトネca sfテ「nta mテ「nトピtire. Sト faci ce ネ冲ii, sト te pui la adトパost!窶. Dupト ce Pトネiman trecu sト mテ「ngテ「ie somnul lui Ionicト, plecト spre ai lui. テ司 gトピii topiネ嬖 de bトブturト. - Poimテ「ine cトネcトノ 窶曖unavestire窶. Acolo se vor opri pentru テョnnoptat negustorii greci. Plini de bani. Lovim ネ冓 dispトビem iute cu prada. Peste cele douト zile fトトトヅuite, la ceas smolit, lotrii se apropiau cu pas uネ冩r de zidurile mテ「nトピtirii. Luican trecu sprinten peste porネ嬖 ネ冓 le deschise, caii intrテ「nd テョn pas molcom テョn curtea scufundatト テョn tトツere. Din loc テョn loc tresトビeau limbile de foc ale unor fトツlii proネ崙パite pe pridvoarele ce duceau la chilii. Cテ「nd Pトネiman auzii cum テョn spatele lor se ferecト porネ嬖le mari, ネ冲iu cト stareネ孛l fトツuse ceea ce trebuia. Cト dincolo de ziduri nu mai era scトパare de fugト ネ冓 cト de la ferestrele chiliilor テョi urmトビeau stafiile glonネ孛rilor poterei. Cテ「nd grindina de oネ嫺l ネ冓 moarte se abトフu peste capetele alor sトナ, Pトネiman se rugト テョn ネ冩aptト de iertare. Jurase テョn noaptea aceea, cテ「nd le devenise staroste, sト fie alトフuri de ei pテ「nト la moarte. ネ亙 aネ兮 ネ冓 era, deネ冓 テョi vテ「nduse ca pe niネ冲e miei la tトナere. Dar ネ冲ia cト tovarトκ冓i lui, aceia lテ「ngト vitejia cトビora se テョnネ嫺lenise acum ceva timp, nu mai existau. Erau doar niネ冲e bandiネ嬖 lacomi de sテ「nge ネ冓 fトビト milト ネ冓 テョネ冓 meritau soarta surghiunului テョn lanネ孛rile stトパテ「nirii. Din colbul nopネ嬖i porni spre el glonネ de argint, care-l lovi テョntre omoplaネ嬖. Apoi altul, care i se revトビsト prin plトノテ「nul drept. Simネ嬖i cト o dulce durere テョl cotropeネ冲e ネ冓-l テョnmoaie, ca metalul pe nicovala lui Ipate. Cトホu de pe tretin ネ冓 cu ultimele puteri se tテ「rテ「 pテ「nト テョn biserica rece ネ冓 テョntunecatト. Se lipi cu spatele de o picturト mucedト. Nu ネ冲ia a cui sfテ「nt este, dar テョi era bine, oprind sテ「ngele ce ネ冰voia prin rトハile ネ冩potinde. Auzii cum intrト pas de om テョn bisericト. Era pトビintele Ioil. - Pahomie...frate Pahomie... De ce? De ce nu te-ai tras la chilii, doar ネ冲iai ascunziネ冰rile curネ嬖i? De ce a trebuit sト stai テョn calea flintelor? - Fiindcト, pトビinte, un staroste le este tovarトκ冓lor sトナ ca un tトフテ「ne. Este cu ei pテ「nト la moarte. De-acu窶, poネ嬖 sト mト pui テョn ネ嬖ntirimul de pe deal. Da窶, sト mト pui direct テョn pトノテ「ntul gol, fトビト sicriu. Sト simt cum se miネ冂ト trupul munネ嬖lor la rトピcolit de anotimp. - Stai, テョi spuse monahul, stai liniネ冲it. Sト te trag テョn altar. Acu窶 ne pomenim cu potera aici! テ四 duse cu greutate pテ「nト lテ「ngト masa sfテ「ntト din altar. Se auzeau paネ冓 ネ冓 glasuri de primejdie. Mai-marele poterei fu テョntテ「mpinat de stareネ テョn dreptul uネ冓lor テ士pトビトフeネ冲i. - Nu gトピim pe starostele lor, spuse omul stトパテ「nirii. O parte din lotri au pierit, restul sunt sub lanネ孛ri. Dar nu-l gトピim pe Pトネiman... - Cred cト a gトピit cale de scトパare, spuse stareネ孛l. ネtiu cト era om uns cu toate alifiile. Nu o datト a scトパat din strテ「nsoarea poterelor... - Apoi, pトビinte, noi ne-om duce sト-i liniネ冲im テョn fundul Ocnei pe veneticii aネ冲ia... Cテ「t despre staroste, rトノas singur acum, ca puiul de cuc, va テョncerca sト se tragト la case de oameni sau prin tテ「rguri. Laネ孛l se va strテ「nge テョn jurul lui clipト cu clipト... テ始tors テョn sfテ「ntul altar, pトビintele Ioil テョl vトホu pe staroste privind ネ嬖ntト la crucea rトピtignirii. - Pトビinte, eu n-am intrat nicicテ「nd テョn bisericト la rugトツiune, ネ冩pti Pトネiman. Pテ「nト numai テョn clipa cテ「nd am spurcat lトツaネ冰l cu rトブtトκ嬖le noastre la 窶杁rei ierarhi窶. Acu窶, o sト mト pierd de viaネ崙 aici, テョn sfテ「ntul altar. Crezi cト トピta este prilej de mテ「ntuire? - Mテ「ntuirea nu ne stト nouト, oamenilor, a o ネ冲i! Noi putem doar aネ冲epta la bunトフatea Celui de Sus...ネ亙 aceea va veni, negreネ冓t! Pentru fiecare dintre noi, la ceas numit... - Am aflat, poate prea tテ「rziu, dar spre cumpトハirea inimii mele am aflat, cト Domnul m-a norocit cu un bトナat...テ四 las pe Domnul sト aibト grijト de el...ネ亙 pe baba Petrichioaia de dincolo de apト. Dacト ea te va テョntreba vreodatト ce s-a ales de Pトネiman, starostele lotrilor, sト-i spui cト a plecat テョn cトネトフorie...Sト se テョntテ「lneascト cu Rトピura lui...sト vadト ce se テョntinde dincolo de obテ「rネ冓a cerului... Cu aceste cuvinte de nトヅトニduire, privirea lui Pトネiman coborテ「 aidoma unei umbre pe sub porネ嬖le morネ嬖i, prin care el trecu dureros de umil. *********************************************************** Se tociserト vremurile ネ冓 se iscase vorba printre oameni, cト ネ冓 de data asta starostele lotrilor, Pトネiman, reuネ冓se sト scape de Ocna stトパテ「nirii. Lumea se テョntorsese テョn matca unor vremi paネ冢ice. Dispトビuserト lotrii ネ冓 omul cトネca cu pas sigur, fトビト teamト, pトヅurea ネ冓 muntele. Doar la hanuri ネ冓 la focuri vテ「nトフoreネ冲i oamenii mai povesteau despre Rトピura ネ冓 iubirea ei cu Pトネiman. Unii ziceau cト starostele a plecat din sfテ「nta lui Moldovト ネ冓 a trecut munネ嬖i テョn bogatul Ardeal. Sト caute aur pe albia Criネ冰rilor sau sト lege prietenii de tainト cu aprigii geambaネ冓 de aici. Alネ嬖i ziceau cト poate a trecut la palatele din テ杪ra Romテ「neascト, sト-ネ冓 punト braネ孛l テョn slujba domnitorului. Fuseserト chiar ochi care-l zトビiserト urcテ「nd pe o corabie テョn Galaネ嬖, vas ce pleca spre necunoscutele Indii, ca sト aducト mirodenii ネ冓 ceaiuri pentru obrazuri domneネ冲i. Doar monahii de la 窶曖unavestire窶 ネ冲iau cト Pトネiman se odihnea sub glodul aspru, テョn ネ嬖ntirimul mテ「nトピtiresc. テ始 deal, Pトネiman. テ始 vale, Rトピura. ネ亙 テョntre ei pacea bogatト a muntelui, テョmbrトκ嬖ネ兮rea vテ「nturilor domoale ca vorba megieネ冓lor de prin sate, gテ「nguritul pトヅurii la deネ冲eptarea zilei, baterea テョnaltト a aripilor de hultan, veghind din tトビii bトフrテ「na Moldovト. ネ亙 peste toate legenda, care respirト, creネ冲e ネ冓 se cトネトフoreネ冲e odatト cu oamenii ネ冓 rotirea stelelor de sub crugul cerului... |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy