Cântatul în comun aduce bucurie în suflete și constituie un liant durabil. Acest fapt l-am constatat în mijlocul coriștilor Comunității Evreiești din Brașov, pe care i-am întâlnit la o repetiție de miercuri seara. Pe mulți dintre ei îi cunoscusem în anul 2000, cu prilejul filmărilor la una dintre primele ediții ale emisiunii Shalom. Pe atunci Corul Bnei Milu, înființat în anii 1970, era alcătuit dintr-un grup de vreo 30 de persoane: tineri, adolescenți și copii veseli și volubili. Am revăzut de curând reportajul, pentru a-mi rememora chipurile interlocutorilor de atunci: Ștefan Balint, dirijorul corului, Alexandru Bucuroiu, un puști din clasa I și Sorina Bucuroiu, care ne-a invitat la o oră de limba ebraică unde ne-a învățat să conjugăm verbul a iubi. Cel mai entuziast se dovedise Doru Gomboș, responsabilul corului, care mi-a spus plin de speranță că „se mai găsesc resurse pentru a întineri corul și a spori numărul participanților.” De-a lungul anilor am mai fost odată la Brașov, venind de la Tabăra de la Cristian, când am participat la inaugurarea clubului pentru tineret și am asistat la una dintre primele evoluții ale grupului vocal Yahad, .
La începutul lunii decembrie ne-am oprit la Brașov, în drum spre seminarul Nefesh Yehudit de la Cristian. În prealabil telefonasem pentru a stabili data și ora filmărilor. Mi-a răspuns vicepreședintele Haim Solomon, cu un puternic accent izraelian, asigurându-mă că totul va fi OK. Dacă ajungem miercuri seara putem participa la repetiția formațiilor muzicale unde vom face interviuri și vom înregistra cântece. În final, i-am transmis toate cele bune domnului președinte Roth și lui Doru Gomboș, responsabilul corului. După o pauză lungă, Haim Solomon m-a anunțat că Doru Gomboș nu mai este, că încetase din viață în urmă cu câteva luni, măcinat de o boală necruțătoare, „s-a stins ca o lumânare”,…
Am ajuns la Brașov după lăsarea întunericului. Sinagoga răsuna de acordurile instrumentelor, sunetistul își regla amplificatoarele, iar coriștii discutau grupuri, grupuri. Prima impresie mi-a confirmat că doar copiii Ingrid și Alexandru crescuseră, tinerii și adulții de acum opt ani rămânând neschimbați. În schimb am întâlnit fețe noi. Manuela Jutaru mi-a spus că nu are rădăcini evreiești și face parte din cor doar de câteva luni. „La teatrul de păpuși am avut un coleg, Doru Gomboș. A murit în februarie. Pentru el corul acesta însemna foarte mult…Câțiva actori de la noi, împreună cu Corul Bnei Milu, au realizat un spectacol in memoria lui Doru. Atunci m-am atașat de ei, m-au adoptat și sunt foarte fericită.”
Corul și-a văzut de repetiții, sub îndrumarea atentă a dirijorului Iulian Rusu. Colegul meu, Sandy Marius, filma din diferite unghiuri, răstimp în care am schimbat două vorbe cu Haim Solomon, vicepreședintele comunității evreiești brașovene, un izraelian get-beget, cu rădăcini românești, care a venit cu afaceri la Brașov, dar ca orice „bun evreu” se ducea la sinagogă de Shabat și de sărbători. Treptat oamenii comunității s-au atașat de el și l-au rugat să candideze la alegeri. N-a putut rezista… tentației și a obținut un număr covârșitor de voturi, devenind vicepreședinte al comunității. Ce înseamnă asta ? E prezent la comunitate cât e ziua de lungă, aleargă, discută cu oamenii, e foarte operativ și calm. Peste câteva minute s-a alăturat corului, cântând din toată inima.
În pauză i-am rugat pe câțiva coriști, să evoce figura lui Doru Gomboș, a cărui absență era dureroasă și incredibilă.
„Doru a fost omul care a știut să înțeleagă deopotrivă respectul față de înaintași și dorința urmașilor, a celor care vin după noi, de a avea un adăpost. Doru ne adăpostește pe toți” – mi-a spus Sorina Bucuroiu
„Doru Gomboș ne-a unit ani de zile, ne-a dat elan și dragoste chiar și pentru ceea ce se întâmplă acum, aici” – a adăugat Răzvan Mureșan.
Cristina Plugar a izbucnit în lacrimi: „El ne-a ținut împreună, a fost mâna care ne-a unit. Îi poreclisem, în glumă, „Doru care păzește corul…” Cred că de acolo, unde e acum, ne păzește și se bucură că suntem în continuare aici…”
S-a făcut rocada și a început să repete grupul vocal Yahad, „Cântăm pentru plăcerea noastră”. Răzvan Mureșan, Sorina Bucuroiu, Adina Gancz și Cristina Plugar nu sunt singurii membri ai grupului care cântă cu dezinvoltură, subliniind ritmul cu pași de dans. Yahad înseamnă împreună și ei se simt bine împreună, se bucură împreună și așteaptă cu nerăbdare să se revadă, chiar dacă se mai ciondănesc uneori. La întrebarea dacă evoluează pe scenă și dacă au succes, Răzvan mi-a dat un răspuns dezarmant: „Acolo unde evoluăm avem succes, altfel nu am evolua”…
Trupa de muzică klezmer Shalom este cea mai tânără formație muzicală a Comunității Evreiești din Brașov, alcătuită din trei instrumentiști ai filarmonicii brașovene, membri ai corului, pentru care muzica klezmer constituie o relaxare dar și o provocare. Iulian Rusu, la clarinet, Jakab Márton, la vioară, și Ștefan Balint, la acordeon, au umplut incinta sinagogii cu acordurile dulci-amare ale muzicii evreiești.
„Ne străduim să cântăm o muzică klezmer tradițională, fără influențe jazistice, așa cum o cântau strămoșii noștri”, mi-a spus Ștefan Balint, care a adăugat că au în repertoriu și melodii hasidice. Iulian Rusu, dirijorul corului și clarinetistul trupei, este admirator al lui Giora Feidman și dorește să urmeze calea acestui maestru. „Suntem veseli, pentru că muzica klezmer ne înveselește și ne simțim bine împreună” a adăugat Jakab Márton, violonistul care a mai precizat că ar fi mare nevoie de un contrabasist, pe care încă nu l-au găsit.
Ne-am despărțit seara târziu fredonând o melodie care ni se insinuase în suflet.
Am revenit la sediul comunității a doua zi dimineața, nimerind în plin șantier. Printre zidarii, zugravii și instalatorii care trebăluiau de zor,
i-am întâlnit pe Tiberiu Roth, președintele Comunității Evreiești din Brașov și pe vicepreședintele Haim Solomon. Am aflat că se reamenaja cantina rituală, pentru a se înființa primul restaurant evreiesc din țară. Această hotărâre a comunității vizează obținerea unor surse de autofinanțare, foarte necesare în condițiile reducerii continui a fondurilor alocate pentru susținerea comunităților. „La Brașov vin foarte mulți turiști și un restaurant cașer induce ideea de curat, așa că mizăm și pe vizitatorii neevrei”, ne-a spus președintele comunității. Am aflat că s-a contractat un credit de 200.000 de euro, fără dobândă, de la JDC, care urmează să fie rambursat în 5 ani, dar potrivit estimărilor plata sumei nu va ridica probleme. „Pe pereți vom avea reproduceri după Chagall, vom avea pian și va cânta formația klezmer, va fi foarte frumos”, ne-a declarat plin de entuziasm și de… var, vicepreședintele Haim Solomon. Președintele Tiberiu Roth ne-a asigurat că membrii comunității vor beneficia de condiții incomparabile cu cele anterioare, fără ca aceasta să ducă la creșterea prețului porțiilor subvenționate. Toată lumea era în mare fierbere, întrucât în ajun de Hanuka urma să aibă loc inaugurarea restaurantului, în prezența rabinului Șlomo Sorin Rosen, care avea să fixeze mezuza și să binecuvânteze localul, unde după cum spunea Tiberiu Roth, membrii comunității nu vin doar să mănânce ci, mai ales, să se întâlnească și să se simtă ca într-o familie. Din păcate, nu aveam posibilitatea să participăm la festivitatea deschiderii restaurantului evreiesc, dar ne-am exprimat speranța să revenim în primăvară pentru a filma câteva rețete evreiești.
Înainte de a ne despărți, l-am rugat pe președintele comunității să-mi spună câteva cuvinte despre Doru Gomboș.
“Îl știam pe Doru de foarte mulți ani și nu am băgat de seamă că din copilul, cu care am început activitatea cu tineretul din comunitate, a devenit un om matur, care nu mai era la prima tinerețe. În figurativul meu el a trăit întotdeauna ca un om foarte tânăr, asociat cu tinerețea, cu tineretul. Era actor și avea o altă viziune despre lume, mai idealistă, mai optimistă. Moartea lui încheie un capitol, și pentru mine și pentru foarte mulți din comunitatea asta.”
La la ediția din acest an a Festivalul Etnovember din Brașov a avut loc și un moment dedicate memoriei lui Doru Gomboș. Președintele Tiberiu Roth mi-a povestit că a fost solicitat să rostească un discurs și a preferat să citească două poezii pe care Doru le recita adesea: Scrisoare de acreditare și Nu se găsește, ambele aparținând poetului israelian Vlad Solomon. “Am încercat să transfigurăm moartea lui, într-un fel. Nu știu dacă am reușit, cred că ar merita acest lucru din plin. Ne lipsește. Odată cu moartea lui a murit speranța” a conchis Tiberiu Roth, cu lacrimi în ochi, încheind cu câteva versuri de Vlad Solomon, citate din memorie : “Aș dori o speranță care să nu mă înșele / Să o pot purta întotdeauna cu mine. / O domnule, domnule, surâse vânzătorul…/ Ceea ce căutați dumneavoastră / Se numea certitudine și se găsea odată la raionul alăturat / Dar din păcate s-a epuizat”…
În seara celei de a treia zile de Hanuka l-am întâlnit la sinagoga din Cluj pe rabinul Șlomo Sorin Rosen, care venea de la Brașov, unde fixase mezuza pe ușa restaurantului evreiesc. „A fost minunat, au participat câteva sute de oameni”, mi-au relatat participanții. Astfel s-a adeverit ceea ce simțisem în mijlocul comunității brașovene, că sunt uniți, entuziaști, creatori și dătători de speranță.