fragment 3
&

- La revedere, Nio. Dumnezeu fie cu tine, iubitul meu.
- La revedere, iubito.

O ultima intersectare a privirilor, apoi Nio pleca pe usa ce ducea catre naveta de imbarcare. Toata caldura cu care isi trata sotia acasa avea sa dispara, inlocuita cu raceala si calmul pe care trebuia sa le afiseze fata de subordonatii sai.

- Buna ziua, Nio.
- Letah.

Nio zambi intampinat fiind de bunul si batranul sau prieten si secund. Letah ii intinse mana, iar Nio o stranse cu incredere. Porni spre puntea de comanda, urmat de secund si de ofiterul desemnat sa il insoteasca pana la nava. Plecau, si miliarde de oameni ramaneau in urma, cu speranta da a afla curand o lume noua pentru ei.

&

Aproape ca a implorat... Era divin sa il vezi pe Noe cum cade in pacat pret de cateva clipe! Aproape ca a implorat atunci cand Dumnezeu s-a apucat sa ucida pe cei fara puterea de a asculta. A tacut o vreme. Cazuse cerul iar. Norii se curmasera asupra sa, iar ingerii sai mureau randuri randuri, la picioarele sale. Noe... El se gandea ca a ramas un numar simetric de zile... Si numarul acela scadea...

- Doamne!
- Da, Noe.
- De ce atata durere pe Pamantul acesta?

&

- Cine sunteti si ce cautati in sistemul acesta?
- Sunt Nio, capitan pe Merlin III, nava de explorare. Planeta noastra e moarta. Cautam un nou camin pentru noi si cei de acasa.


&

- Noe!
- Noe!
- Cine ma striga?
- Noe, suntem noi, Naia si fii tai!
- Nu am nici un fiu! Nu va cunosc! Plecati! Plecati!
- Noe, suntem familia ta. Deschide usa, sotul meu!
- Plecati! Nu va mai cunosc! Plecati!

Noe se ferecase intr-o camara a barcii de cateva luni de zile. Nimeni nu stia ce facea protectorul lor, singur in acea camara. Parea ca ar construi ceva, insa nimeni nu reusise sa afle ce. Intr-un final, fii sai au hotarat sa darame usa camarii, insa nu a fost nevoie caci Noe a deschis singur usa. Toti s-au dat in laturi, speriati de infatisarea parintelui lor, insa acesta aproape ca nici nu i-a mai recunoscut. A trecut printre ei si a urcat scarile catre punte.

- Doamne! Ai vrut ca ei sa dispara. Eu nu vreau asta!
- Noe? Oamenii nu mai stiu sa asculte, Noe.
- Oamenii nu mai au nevoie de noi, Doamne!

&

Dulce iubita. Ma aflu la zeci de milioane de ani lumina, intr-o galaxie numita, de catre localnicii, Narilium. Noi, pe Pamant, o numeam Cancer sau Scorpion. Nu e bine deloc iubito. Am nimerit in mijlocul unui razboi al carui sens nu il inteleg, si in acelasi timp, am descoperit ca sunt singurul care il poate opri. Incotro ne indreapta destinul si cat de ironic poate fi cu noi, uneori. Sunt la curent cu starea de pe Pamant. Am aflat ca se pregatesc inca doua nave ce vor pleca spre Sagetator si catre Rac. Capitanul de pe Merlin IV este un foarte bun prieten al meu, si l-am convins sa te ia cu el in postura de consilier in privinta vietii extraterestre. Vor pleca spre Sagetator in mai putin de un an. Ce om poate fi mai bun in acest post de consilier, decat un doctorand in psihologie, scriitor de S.F.?

Iti citesc povestea, iubito. Aici nu exista Dumnezeu. Aici nu exista zei, sau fiinte adorate. Ma face sa ma intreb daca noi acasa am facut bine crezand intr-o existenta superioara noua. Si totusi, daca nu am crede, cum am putea explica ceea ce se intampla pe Pamant, acum? Continua sa scrii, iubito. Am sa iti scriu, din nou, curand.

- Nebva, trimite scrisoarea in format audio, alaturi de datele despre proiectul Merlin IV catre Naama Noks pe adresa mea de acasa.

Computerul executa comanda, apoi reafisa display-ul de asteptare, in timp ce Nio iesi din cabina sa indreptandu-se catre puntea navei.

- Letah, Noria, am luat decizia ca Merlin III va va ajuta in razboiul impotriva simbiotilor. Exista insa si cateva conditii, regina Noria.
- Oricare ar fi acelea, tanar conducator, le voi indeplini cu buna credinta.

Nio zambi. Poate ca mai aveau o sansa.