16.02.2006

6.02.2006

Nu trageți în porumbiță
Prețul succesului


Ce bucurie! Azi am aflat că sunt Alesul! În drumul spre Cetate, o porumbiță s-a găinățat pe basca mea. Am rămas o vreme pe loc pentru a-mi reveni. Mi-am ridicat ochii spre cer. N-am apucat să-mi duc mulțumirea la capăt că telefonul mobil a început să cânte.
-Domnul Ionescu?
-Daaa!
-Un moment, domnul ministru ... vrea să vă transmită ceva!
M-a apucat tremuriciul.
-Aloo, Costele, ești ocupat?
-Bună ziua domnule ministru, tocmai mă gândeam la dumneavoastră! (Mă întrebam de unde are numărul meu de telefon?! N-am apucat să-mi duc gândul mai departe…)
-Te rog, îmi faci o vizită în dimineața asta?
-Imediat, să trăiți!
Nu-mi venea să cred! Nu trecuse sfertul de oră de când se petrecuse minunea și ditamai ministrul îmi vorbea pe numele mic!
“Să iau taxiul să nu m-aștepte prea mult” ... Mă răsgândesc, în aglomerația spre inima Bucureștiului mai repede se ajunge cu metroul. Mental am trecut în revistă problemele pe care să i le pun. “Doar n-o să ratez asemenea ocazie! Probabil vrea ceva de la mine! O să joc tare, la schimb!”
-Ia loc, mă îmbie când am ajuns, un ceai, o cafea, o bomboană de ciocolată, ce dorești?
-Aș vrea să vă prezint mai întâi trei probleme, domnule ministru, cât timp îmi acordați?
-Șapte minute!
-Vi le spun în cinci!
-Te ascult.
-Unu ... !
-Simplu, foarte simplu, se rezolvă!
-Doi ... !
-S-a aranjat, de ce nu m-ai anunțat până azi?
-Trei ...!
-Ha. ha, ha! Se va ocupa șefa mea de cabinet. Să nu mai pierdem timpul, uită-te pe hârtia asta și spune-mi ce crezi. Citesc informațiile de acolo și tresar.
-Trebuie să aprofundez problema!
-Bine, când ai un răspuns, sună-mă!
Să nu vă inchipuiți că îi cerusem cine știe ce! Îl rugasem să dea dispoziție să-mi elibereze mai repede adeverința buclucașă cum că am urmat facultatea între anii ... , iar la punctul trei îi cerusem să fie de acord, dacă tot mă pensionez, să țin eu cursul de istoria muzicii deși am diplomă de inginer!
Cum rezultatul fusese de-a dreptul excepțional, am plecat de-acolo fluierând. Cea ce nu obținusem în ani de zile, rezolvasem acum în mai puțin de zece minute ... că porumbița ... "mânca-uaș" de porumbiță c-are ceva scump în gușiță și-i dă drumul pe târtiță!
Am conștientizat cât de important e găinațul Ei și-am cumpărat un lac incolor, dintre acelea foarte bune. Am vopsit norocul de trei ori, mi-am fotografiat basca, apoi am mers la notariat și am autentificat documentul care atesta apartenența mea la o nouă realitate.
Toată seara și o parte din noapte am visat porumbița. Am adormit cu gândul la Ea, nu înainte de a scoate un dosar de la naftalină. Mă înscrisesem cu ani în urmă la un concurs pentru obținerea unei burse la Paris ... , o prestigioasă instituție din România oferise un loc pentru secțiunea muzicală sub semnul celui mai mare compozitor român!
Foarte repede am înțeles că bursa cu pricina era oferită doar acelora cu găinaț pe bască. Și-atunci n-aveam! Acuma am! Și documentul care atestă apartenența mea. Altfel se va pune problema de azi înainte!
Să nu o lungesc, am depus iar dosarul, dar, într-o discuție cu un tânăr, care, ca și mine se înscrisese la concurs, am aflat că ... dacă n-ai găinaț pe bască nici nu se uită prin dosar, iar dacă ai, trebuie să aștepți la coadă, că și între găinați e concurență!
“De exemplu, spunea el, în toamnă, dintre zecile de dosare, juriul a ales o tânără speranță de numai 60 de ani, iar acum se aude că vor alege pe unul până în 30 de ani, dar acela are toată basca acoperită de Porumbiță!”
-Nu contează tinere! Să-ți spun “țeva”! Când ești copil imiți oamenii mari ... Mai târziu, dacă ai zile, îmbătrânești și devii din nou copil. În stadiul ăsta sunt eu, am intrat în a doua copilărie. Știi ce fac? Imit un prieten cu un cap mai scund ca mine, chiar pitic, dar milionar în Euro, pe bune!
Îmi sug burta, deși nu-i prea mare, scot pieptul înainte, bărbia în vânt, iar privirea ușor în sus, peste orizontală! Am un succes! Până și doamnele de 25 de ani mă privesc pe sub coada ochiului ! Toată forța îmi vine de la Porumbiță . Deși cam târziu, am devenit și eu o tânără speranță! Dacă nu primesc bursa la Paris, nu-i bai, îmi găsesc ei un locșor bun, moderator la TV, analist politic, acționar principal la o firmă cu beneficiu, poate chiar la o bancă, patron la un ziar! Am intrat în rândul lumii bune, a celor cu găinaț pe bască, asta e cel mai important!

Nota bene

M-am bucurat prea curând! Cei mai buni specialiști din România au analizat găinațul Porumbiței de pe basca mea și au descoperit, pentru prima dată în lume, că acesta conține virusul gripei...hulubane, motiv pentru care s-a pornit marea vânătoare! Ce-aveți fraților cu norocul meu?



Nicolae Aurelian Diacoescu