Dar Kokinshu mai prezinta interes ,in afata celui poetic,prin ideile expuse in prefata la antologie, scrisa de principalul ei autor, Ki no Tsurayuki(883-946), fost guvernator al provinciei Tosa din insula Shikoku, poet remarcabil,prozator de talent, critic literar cu o capacitate de a discerne realele valori ale creatiei poetice ale timpului sau.Vom extrage in cele ce urmeaza cateva fragmente mai reprezentative din care se poate intrevedea o prima incercare de teoretizare a poeziei tanka.
Ki no Tsurayuki incepe prefata cu urmatoarele cuvinte manifest: "Poezia din Yamato are drept samanta inima omeneasca din care cresc multiplele forme de expresie.Oamenii au nenumarate indeletniciri ,dar printre acestea poezia exprima gandurile inimii lor prin metafore luate din ceea ce vad sau aud(...)Poezia a aparut odata cu ivirea cerului si pamantului. Pe vremea zeilor (...) versurile nu aveau masura, forma era nemestesugita.Abia in era oamenilor, Susano-o(zeul furtunii si al oceanului-n.a.) a compus primul poem de 31 de silabe.
Fraza lui Ki no Tsurayuki prin care spiritul(kokoro) stimulat de lucrurile si intamplarile exterioare produce anumite ganduri(omoi) pe care poetul le exprima descriindu-le in cuvinte, asa cum le vede si aude - fraza aceasta, cu toata simplitatea ei aparenta, a provocat dezbateri si discutii in lumea poetilor si criticilor japonezi; mai mult, aceste dezbateri vor deschide perspectiva dezvoltarii unei teorii sistematice a fenomenelor de creatie in arta poetica tanka.
Ki no Tsurayuki a reluat aceasta idee manifest exemplificand-o si dezvoltand-o: "Astfel varietatea gandurilor si imbratisarea limbii ne-au permis sa dam glas admiratiei noastre pentru flori, sau invidiei fata de pasarile zburatoare, tulburarii care ne stapanea la vederea paclelor ce ne vesteau sosirea primaverii, sau amaraciunii la vederea rouai (roua era asociata la japonezi cu amaraciunea si tristetea - n.a.) Cum orice purces la drum lung incepe cu un prim pas si continua luni si ani de zile, cum falnicul munte isi are originea in pulberea de la poale dar sfarseste sus in piscurile ascunse in norii cerului, asemenea a inaintat cu sarg si poezia." Ki no Tsurayuki este primul dintre poetii vremii care a incercat sa arate ca lucrurile si intamplarile exterioare incita spiritul(kokoro) producand anumite ganduri (omoi) in mintea poetului, stimulate mai cu seama de o emotie, de o traire profunda: "Astfel - spunea el - cand inima curtenilor era plina de incantare, cand dragostea lor era asemeni jaraticului ce clocoteste in varful vulcanului Fuji(simbolizand maretia, grandoarea, forta, vesnicia - n.a.), cand auzind taraitul unui matsumushi oftau tanjind dupa un prieten apropiat, cand contempland perechile de pini seculari de la Takasago sau Suminoye(vestiti pentru longevitatea lor - n.a.) visau la o dragoste durabila, cand amintindu-si de vechea poveste a muntelui Otoko (numele lui e sinonim si cu sensul de tanar - n.a.) erau cuprinsi de melancolia anilor trecuti si regretau tineretea apusa - intotdeauna in asemenea ceasuri ei gaseau in poezie o consolare. Si inca atunci cand primavara priveau ninsoarea petalelor pomilor infloriti, cand toamna auzeau fosnetul frunzelor vestede cazand in seri pline de liniste, cand valurile de zapezi asternute an de an in iernile petrecute si le descopereau pe chipul privit in oglinda, cand la vederea picaturilor de roua stralucind pe iarba sau a spumei pe talazuri recunosteau semnele existentei lor efemere, cand duceau o viata amara dupa ce se bucurasera de averi si prosperitate, cand prietenii apropiati le erau rapiti din preajma lor, cand isi confundau simtamintele cu fosnetul pinilor din muntii vecini sau cu sopotul izvoarelor, cand toamna priveau irosirea frunzelor de lespedeza (arbust mic ale carei frunze se inrosesc toamna - n.a.), cand urmareau in zorii zilelor bataile de aripi ale becatelor, cand reflectau la nimicnicia acestei lumi privind un bat de bambus purtat pe ape, sau cand auzeau ca Fuji nu mai fumega(....), in toate aceste prilejuri, singura poezia le alina spiritul...." Dupa cum se vede, in conceptia sa poetul prelucreaza in atelierul de creatie cu precadere emotia fata de intelect.