Scena 6.

Valere, Harpagon, Elise.

Harpagon: Vino pînă aici, Valere iubitule. Am făcut un pariu cu fiica mea și avem nevoie de ajutorul tău. Tu trebuie să decizi între noi doi, să vedem care are dreptate.

Valere: Fără îndoială că numai dumneavoastră puteți să aveți dreptate.

Harpagon: Știi deja despre ce este vorba?

Valere: Nu, dar dumneavoastră sînteți și cinstea și dreptatea în persoană. Dumneavoastră sînteți mai drept decît Justiția însăși, de aceea am încredere în judecata dumneavoastră prin care nu prigoniți pe nimeni ci dimpotrivă, vreți să luați și grijile altora pe cap.

Harpagon: Vreau să o căsătoresc cu un bărbat care e la fel de bogat ca mine, care în comparație cu mine are și bani ceea ce eu de fapt n-am, deși aș vrea cu plăcere să am la fel de mulți bani ca el. Dar această gîsculiță proastă nu vrea să-l ia de bărbat, zice că-i cam bătrîn pentru ea, ca și cum cincizeci și ceva de ani ar însemna bătrînețe. Abia acum începe un om să devină atrăgător, mai ales că e tobă de experiență de viață.

Valere: Ce-aș putea spune eu, domnule Harpagon?

Harpagon: Păi de-aia te-am chemat, să ne spui, care dintre noi are dreptate.

Valere: Hm, hm...Ce să mai zic și eu...

Harpagon: Deci?

Valere: Aș putea spune că aveți dreptate, pe de altă parte cred că are și ea anumite drepturi, așa că s-ar putea ca și ea să aibă un pic de dreptate.

Harpagon: De ce? Domnul Anselme este o partidă formidabilă. Este nobil, e de viță veche, e un bărbat liniștit, ințelept și la locul lui și foarte bogat, ai cărui copii din prima căsătorie au murit cu mult timp în urmă pe mare.

Valere: Da, este adevărat. Dar s-ar putea aduce și argumente contra. Cred că trebuie să le lăsați puțin timp ca să se cunoască măcar și să vedeți dacă se potrivesc.

Harpagon: De ce? Asta este o ocazie care nu trebuie scăpată din ochi și pierdută. Nu mai dau peste un asemenea prilej a doaua oară, mai ales că el vrea să o ia așa cum e, adică fără zestre.

Valere: Fără zestre?

Harpagon: Da.

Valere: În acest caz, nu mai pot să spun nimic. O asemenea rezolvare mă depășește. Aveți cu siguranță dreptate, dar mai există și oameni care au o altă părere: de pildă pot să comenteze că diferența de vîrstă este prea mare, că respectivul i-ar putea ține-n loc de tată. Diferența de vîrstă poate să strice căsnicia.

Harpagon: Fără zestre!

Valere: Ah, nu te poți pune de-a curmezișul, așa este, aveți dreptate. Cine naiba s-ar opune cu vehemență împotriva acestui argument „fără zestre”. Sînt însă și părinți care țin mai mult la viitorul fericit al copiilor lor decît la bani, care preferă mai bine să-și jertfească avutul decît să-și nenorocească odraslele. Acești părinți evită să-și facă copiii propriile lor jertfe, preferă să-și protejeze copiii, nu să le distrugă destinul.

Harpagon: Fără zestre!

Valere: Da, asta este. Asta-ți ia piuitul. Fără zestre! Cum te-ai putea opune unei motivări atît de puternice? Fără zestre! Doamne, ce argument puternic.

Harpagon: (Se uită spre grădină) Șt! Ia taci un pic te rog, că parcă aud niște voci prin grădină. Ce-i asta, parcă latră și niște cîini. (Aparte). Ticăloșii de hoți au aflat că am ascuns banii în grădină și-au venit să mă jefuiască! (către Valere): Te rog să nu pleci, că mă întorc imediat. Trebuie să fug să caut ceva.



Scena 7

Elise, Valere.

Elise. Văd că vă bateți joc de mine, domnul meu. Ce sînt aceste jocuri de cuvinte pe care le schimbați cu tatăl meu?

Valere: Nu vreau să-l provoc, trebuie să-mi pregătesc unelte subtile, ca să-i pot intra în grații. Dacă o să mă opun, o să stric totul. Unii oameni fără răbdare și fără înțelegere ar strica totul, dacă și-ar pune mintea cu un încăpățînat ca tatăl dumneavoastră. Încercați să-l aprobați, să faceți ce vă cere. Numai astfel putem să cîștigăm lupta împotriva acestei căsătorii silite.

Elise: Și cum scap eu de această căsătorie, Valere?

Valere: O să găsim noi o portiță de scăpare.

Elise: Dar el vrea să mă cunune astă seară și atunci ce mă fac?

Valere: Trebuie să vă prefaceți că sînteți bolnavă. Astfel, cereți o amînare a căsătoriei.

Elise: Și dacă-i trece prin cap să cheme doctorul?

Valere: Vorbiți serios? Oh, mă faceți să rîd, zău. Puteți să spuneți ce vreți unui doctor că va face tot posibilul să caute tot felul de fantasmagonii. O să inventeze tot felul de aiureli, numai adevăratul diagnostic nu o să poată să vi-l pună pentru că nu-l știe. Acești doctorași nici știu să facă altceva decît să pălăvrăgească pompos și să nu facă nimic pentur că nu știu. O să vă găsească ei destule motive, stați liniștită. Numai apă la moară să le dați, ca să poată să susțină niște prelegeri interesante și interminabile din care nu va ieși nimic.

Actul 8.

Harpagon, Elise, Valere.


Harpagon: (Vine din spatele scenei, cu o mină destul de mulțumită).
(Aparte). N-a fost nimic, slavă domnului.

Valere: (Fără să-l observe pe Harpagon). Mai avem un mijloc: să fugim împreună. Dragostea noastră poate să ne învingă frica acestei hotărîri dacă doriți. (Văzîndu-l pe Harpagon, începe să o mustre pe Elise, autoritar). Da, o fiică trebuie să-și asculte tatăl, chiar dacă-i face plăcere sau nu. Iar dacă el aduce acest argument zdrobitor:”fără zestre” , trebuie să acceptați imediat această căsătorie.

Harpagon:Bravo! Așa trebuie să-i vorbiți!

Valere: Stimate domn, vă rog să mă scuzați dacă vorbesc cam dur cu fiica dumneavoastră.

Harpagon: Ia uite la el! Te rog să faci cum poftești, din partea mea ai mînă liberă. Încearcă să fii cît se poate de sever cu ea. (către Elise) Nu poți să-l contrazici, pentru că i-am dat cuvîntul. O să te strunească așa cum vrea el, că are autoritate asupra ta: eu i-am dat-o!

Valere: Iar cum stimată domnișoară, nu mai aveți nici un motiv ca să vă opuneți intențiilor mele. (către Harpagon) Stimate domn, nu mă voi lăsa înduplecat de ea, o să-i dau o lecție strașnică pe care o merită cu prisosință, ca să nu se mai opună unei asemenea retorici pozitive, în ce privește expresia :”fără zestre”.

Harpagon: Ce mare plăcere-mi faci, vorbindu-i astfel.

Valere: Nu vă temeți, o să -i arăt eu ei ce însemnă să nu ți se ceară zestre. O liniștesc eu, nici o grijă.

Harpagon: Da, da, așa trebuie. Ai mînă liberă, să faci cu ea ce-ți place. Ai puteri nelimitate pe termen lung. Iar acum, dacă tot o știu în grija ta, o să dau o raită prin oraș, dar o să mă întorc destul de repede.

Valere: (vorbește foarte tare către Elise) Da, domnișoară, banul este cel mai minunat lucru de pe pămînt. Trebuie să-i mulțumiți lui Dumnezeu că v-a dat un tată atît de înțelept ca domnul Harpagon și care v-a găsit un soț bogat care știe cum se mănîncă viața fiind destul de copt și cu multă experiență, dar mai ales că puteți să vă căsătoriți fără să secați vreun pic averea tatălui dumneavoastră. Fără zestre, ei, uite ăsta era cuvîntul care-mi stătea pe buze: habar n-aveți dumneavoastră ce talisman magic ascunde acest cuvînt. „Fără zestre” și am spus totul despre căsnicie și despe viitor: „fără zestre” și nu vă mai trebuie nici frumusețe, nici mîndrie nici deșteptăciune, că asta spune totul!

Harpagon: Bravo, Valere! Băiatul ăsta vorbește mai bine decît un popă. Dacă ai o problemă, ți-o rezolvă pe loc. Așa-mi place, pe cuvînt!