Introspectie

Nu m-ai invatat niciodata cum sa plang cu lacrimi de lumina . Nu mi-ai inapoiat nici azi ziua cea mai fericita . Eram trista si pentru prima oara am plans de fericire pentru ca puteam fi normala . Exist intr-o lume a intunericului prea absurd pentru stelele lacrimilor mele. Azi , ieri sau poate…nu mai stiu … am invatat sa ascult visele , expresiile . Am auzit acordurile blande ale linistii . Am inspirat misterul si-am gustat nostalgia . O toamna de cuvinte ale sufletului . Ea e printesa a carei pace i se reflecta pe buz ,careia singuraratea i-a patat obrazul cu fluturi ai melancoliei . As dori sa o pot desena , sa o ating . Nici visele nu ma asculta . Acum le aud , nu le mai vad .
S-a stins si singura sansa de a vedea . Imaginatia mi-e limitata de gandire . Nu o pot desena . Ma inunda Eu . Poate eu sunt tot ce vreau sa stiu , sa fiu , sa simt . Sa ma cufund intr-o baie de lumina mea . Sa plang…cat imi doresc sa pot plange ! Pot ?Poti ce vrei sau vrei ce poti ?Esti ce faci sau faci ce esti ? Sunt lumina , gaz si ploaie . Ploaia stinge focul . Da , vreau sa fiu foc . Mai bine ploaie ; oare sunt un nor ? Da , de ce nu ? Norii … poate . Poate ei sunt Eu . Eu sunt idealul meu ? Ei plang mereu cu lacrimi reci de gheata ?Dar eu sunt calda . Nu pot fi nor . Of … nu m-ai invitat sa plang si acum m-am pierdut !
Sunt ratacita in propria mea minte . Oare asta e nebunia ? Nu sunt deloc indragostita . Ce parere ai ? Crezi ca poti da buzna in mine sa-mi spui ce sunt , cum sunt si ce fac ? Ei bine da , poti !Am zambit… Ce campie frumoasa ! Uite asa , alerg spre noi prin valea deasa . Cand am sa dezleg enigma din jurul meu ? Cred ca sunt o lacrima . De ce nu ? Cine a zis ca nu poti fi propria-ti lacrima ? Asa ziceam si eu… nimeni.
Nu pot fi lacrima . Vreau sa fiu inger , sa zbor , dar ingerii nu plang . Eu vreau sa plang . Nu sunt nici inger . M-am plictisit sa hoinaresc prin lume , prin lumea mea sa ma caut.
M-am hotarat.Decizia finala este ca voi fi Eu si…atat.Ma va chema Eu . Dar uite , am o lacrima pe obraz . E a mea . Mi-am creat propria lacrima . Ma cautam unde nu eram si eram unde nu cautasem : nicaieri si totusi aici , in acelasi loc de unde nu plecasem
niciodata . Mi-am invatat tristetea pentru ca nu ma gaseam . Mi-e frica ! Daca acum ca m-am gasit , voi inceta sa plang ? Stiu ca ma iubesti . Creez o iluzie si plang . Rad si plang . A iesit soarele . In sfarsit , lumina !