Exilatul

- E mort! Soră, notează ora decesului!, decretă medicul și toată agitația din cameră se potoli.
- Nu, domnule! Își revine!, stigă asistenta care se afla încă lângă pacient.
Toți cei prezenți rămaseră nemișcați pentru câteva momente, apoi, uimiți, se apropiară rapid de accidentat.
- Imposibil!, spuse doctorul după ce văzu că semnele vitale sunt vizibile chiar și fără aparate. Imposibil, are aproape jumătate de creier făcut terci! Imposibil!, și se retrase un pic de lângă tânărul accidentat, speriat.
- Ce facem?, întrebă un medic mai tânăr.
- Nu știu. Imposibil! Ar trebui să fie mort. Îl monitorizăm în continuare. Mă duc la profesor.
Își scoase mănușile tremurând și ieși.
Tatăl îl pedepsise. Îl exilase în acest nivel energetic cu mult inferior celui pe care îl păstorise. Făcuse o grșeală capitală, nepermisă pentru el, unul din Fii, iar acum trebuia să plătească. Fratele lui, cel care diriguia această lume a oamenilor, se oferise să-l ajute în ispășirea pedepsei. Nu știa cât va dura, numai Tatăl știa, dar oricât ar fi fost, merita. Lăsase ca lumea lui să se autodistrugă.
Puterile energetice îi fuseseră lăsate, dar aici nu le putea folosi pe deplin pentru a nu-și ofensa Fratele
Înainte de a veni în acest nivel, studiase evoluția acestei lumi și concluzionă că nu-i este pe plac. Prea multe ființe, prea multe plante, prea...,prea..., dar nu avea ce face, era creația Lui, a fratelui, trebuia să se supună regulilor acestuia.
Primise un trup de muritor, o gazdă materială, un mascul tânăr, dar în agonie, din care eu-l său deja plecase și care acum orbita pe nivelul energetic al planetei. Va trebui să-l cheme, vor fi nevoiți să conviețuiască în aceiași materie, dar mai înainte va reface țesuturile distruse. Se apucă de treabă.
Ce gălăgioși erau oamenii din jurul său, se agitau fără rost. Fără rost?!, se întrebă el. Intră în mintea lor. Se dumiri. Refacerea țesuturilor îi agita . Va trebui să acționeze mai lent. Nu puteau înțelege, pentru ei era o minune.
- Imposibil domnule , trebuia să fie mort, spuse doctorul care se întorsese împreună cu profesorul.
- Uite că nu-i imposibil, răspunse bătrânul medic. Ai dreptate, dar există un Dumnezeu. E vrerea Lui, încă nu-l vrea la el pe acest tânăr. Nu crezi?
- Ba da. Dar totuși.., răspunse descumpănit.
- N-avem ce face, așteptăm. Să mă țineți la curent cu evoluția acestui caz, presimt că va fi unul foarte interesant, și ieși din rezervă.
După un timp, în cameră se făcu liniște. Rămase doar o soră.
Continuă cu procesul de refacere și se conectă la nivelul energetic al planetei. Trebuia să-i găsească sufletul acestui om și să-l aducă unde îi era locul Va încerca să-l domine fără ca acesta să-și dea seama. Consideră că va fi distractiv pentru el.
Îi găsi sufletul și-l determină să se întoarcă.
- Unde sunt?
Sora se încurcă în firele aparatelor de monitorizare.
- Doamne!!!
-Sfârșitul fragmentului-