oradea
există unele ore în noapte în care sunt punct vamal oamenii prezintă actele declară pe propria răspundere ce au pe suflet atunci mă deschid ca un pod pe sub care trec prea pline vapoare nimeni nu stă preț de o clipă vorbesc în șoaptă oare ce-i dăm azi vameșului

nimic le răspund ei sunt prea departe să mai audă rămân în gheretă glasul meu e zgomotul înfundat al unei bărci cu motor

chișinău criș
pe șosea urme de frână semn că pe-aici au trecut oameni nările se dilată adulmec nu mai e mult până la ei noaptea e un curcubeu la capătul căruia se află pacea promisă

adevărul e că mai am puțin de trăit așa că mă rezum la ce știu mai bine
bucuria nesomnul și germinația celui fără de rădăcini

arad
irizări semafoare linii înguste linii frânte clădiri țuguiate geometrii prin care te strădui să-ți afli locul

timișoara
deschid pumnii ca o desagă cu de-ale gurii cam rușinat astăzi nu am ce să împart cu tine
puținul acesta nu-mi ajunge nici mie

doar memoria curge ca un canal colector în care se-adună tot ceea ce crede orașul că nu mai poate fi folosit

deva
o târfă trimite bezele în urma noastră un tir întunericul o înghite cu totul

turnu severin
o stâncă iese din apă și apa e un pântec pregătit pentru naștere
eu nu văd eu știu că e acolo

turda
inima bate cu toate cele trei clopote senzațiile se adună ca niște credincioși în ziua de hram

mă gândesc la oxana la părul ei scurt la tricoul cu mc lenin zâmbesc
e dimineață aș vrea să știu unde sunt
nu întotdeauna lumina îți arată drumul spre casă