agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2000-11-10 | [This text should be read in romana] |
Veneam azi spre casa hotarata sa-i spun ca vreau sa divortam. Nu
mai merge, de fapt n-a mers niciodata! De cand ne-am casatorit nu facem decat sa ne certam. Cine-ar fi crezut ca se va ajunge aici? Cat ne iubeam! Si el recunoaste ca nu trebuia sa ne casatorim, dar atunci parca se gandea cineva la ce-o sa fie? Eram convinsi ca nimic nu ne poate sta in cale! Si uite acum…nu mai merge nimic. Il iubesc, ma iubeste, dar ce-are asta a face cu mariajul? Ne-am intelege perfect daca n-am avea de impartit acelasi acoperis. Du gunoiul, ia painea, freaca podelele., spala geamu’…Mda, n-am luat nici unul in calcul ca in loc sa ne giugiulim o sa traim impartind sarcini domestice. Astea ne despart! Ce perfida-i viata… Nici el nu-i de vina, dar eu ce sa fac? Il inteleg ca vine obosit de la serviciu, dar eu? Eu nu vin obosita? Si de ce nu ma asteapta el cu masa, daca tot vine mai devreme ca mine? Ioneasca a nimerit un barbat bun, ala da barbat! O astepata cu mancarica in cuptor… Nuuuuu, hotarat lucru, divortam, acum, pana nu facem si-un copil! Iar o sa zica sa ma mai gandesc, sa mai incercam o data, dar ce daca-am asteptat cinci ani ca nu s-a schimbat nimic?! Ei, da, nu bea, nu ma bate, nu se duce la femei…dar’ ce? Eu beau? Acum chiar as bea ceva, sa prind curaj sa-i zic… Inainte de a ajunge pe aleea care duce spre blocul nostru e o bancuta pe care doi pensionari stau de obicei la un sah. Pesemne ca e prea frig azi , banca-i goala. M-am asezat putin sa-mi adun gandurile si sa-mi urzesc speech-ul pentru acasa. Tot urzind asa, privirea s-a oprit pe marul salbatic. Il stiam de cand eram de-o schioapa, cand ii jumuleam frunzele catarandu-ma sa-i culeg paduretele... si m-a cuprins un dor nesfarsit de copilarie, de hoinareala, de harjoneala…ce griji aveam atunci?! Bietul pomisor, imbatranise. Era inghetat si pustiit. Singur, fara veselia si agitatia copiilor din jurul lui. M-am ridicat si am rupt o crenguta, in semn de ramas bun, nu stiu ce a fost in capul meu, cred ca vroiam intr-un fel sa-l adapostesc in casa mea. Era poate un gest de adio…nu stiu…Mi-era mila sa-l las singur, in ger. Pasind alene, invarteam crenguta intre degete si ma gandeam ce-as fi eu fara Andrei…Cum mi-ar fi singura? Stiu, m-as intalni cu prietenele..si l-as suna pe Dan, am auzit ca si el a divortat. Adica ..adica eu nu, nu inca…dar nu mai e mult. As citi pe rupte, de cand m-am maritat, n-am mai citit o carte..Da, dar tot ar trebui sa duc gunoiul, sa spal vase..sa calc..doar n-o s-o chem pe mama! Invarteam crenguta …gheata se topise repede de la caldura mainii mele….M-am gandit ca seara, cand ne bagam in pat, imi place s-adorm in bratele lui Andrei, sa-l ascult cum respira din ce in ce mai regulat. Saracu’, se scoala uneori cu mana amortita. Mi-e drag sa adormim asa. Am senzatia ca in bratele lui uit de toate! Si de gunoi! Cautand cheia, Andrei deschise usa zambind misterios. M-a ajutat sa ma dezbrac, apoi m-a luat de mana si m-a dus in bucatarie. Din ceaunul cu sarmale ieseau aburi imbietori, mamaliga trona pe masa langa o sticla de vin rosu. Busuioaca. Sigur a luat-o pentru mine! Mi-a pus patru sarmale mari si a turnat vin in paharele cu picior de la nunta . Am mancat pe nerasuflate, eram amandoi rupti de foame. Am dat sa ma ridic, dar Andrei mi-a facut semn sa stau…. - Irina, stiu ca in ultima vreme ne-am tot certat. Nu vreau sa ne certam si nu stiu ce se intampla. Dar eu te iubesc si..daca si tu ma iubesti macar un pic, o scoatem noi la capat! Promit sa duc gunoiul, sa iau eu paine, sa te astept cu masa… - Taci, Andrei! Da-mi te rog un pahar cu apa! Andrei imi intinse un pahar. Am pus crenguta in apa si am asezat-o in mijlocul mesei, ca pe o floare!Bietul Andrei se uita nelamurit si stanjenit la mine…Era o reactie la care chiar nu se astepta. I-am facut semn sa taca, m-am mai gandit un pic… - Andrei, pe drum ma gandeam sa-ti spun ca vreau sa divortam. Vezi tu crenguta asta? Ea m-a facut sa-mi dau sema ce-as fi eu fara dragostea ta. Desi ne-am certat, eu atata stiu, ca nu pot trai fara tine si chiar de-ar fi sa duc toata viata de acum incolo gunoiul, voi ramane langa tine. Te iubesc, restul nu mai conteaza! Andrei zambea fericit… - Nu, Irina, am promis ca duc eu gunoiul! Irina radea cu pofta fara sa-si dea seama cand s-a trezit in bratele lui. Ofta adanc. Simtea ca acolo e locul ei. Ochii i-au ramas la crenguta de pe masa….si iar ofta zicand: - Andrei…hai in pat, vreau sa stam putin asa…sunt istovita. Dar fericita, hai, lasa vasele…pot sa mai astepte! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy