Sunt domnisoara de onoare pricipala! Prietena mea se marita. Mama ei plange incontinuu in timp ce regizam toate trei aruncarea buchetului. Prietena mea are stil. Se intoarce usor din profil cat sa ma vada in spatele ei cu coada ochiului, ofera o jumatate de suras pentru poza, rasuceste buchetul de trei ori deasupra capului ca pe un bici si cand imi face semn cu ochiul il azvarle precis in directia mea. Mama ei scoate invariabil un tipat ca si cum ar calca pe ace. Mimeaza si ea, destul de bine prinderea buchetului. Mama ei are dar profetic:
- Ai grija ca te loveste!
La tipatul ei eu ma sperii si calele de plastic, recuzita cu care repetam, ma lovesc peste fata. Macar daca puteam pastra ochelarii pe nas pentru protectie. Dupa zece lovituri de-astea nu mai rezist la durere si-mi dau lacrimile. Mama ei ma consoleaza:
- Fetele frumoase se marita repede. Dar nu-ti fie teama ca o sa-ti gasesti si tu intr-o zi pe cineva, imi face complice cu ochiul.
Mama ei este o femeie perfectionista. Vrea ca nunta fetei sale sa iasa ireprosabil. Asa ca m-a rugat sa o las pe ea sa prinda buchetul caci are mana sigura. Mi-a explicat ca a mai prins 4 buchete pana la varsta asta fara sa greseasca. Calele din exercitiu sunt amintire din coroana celui de-al patrulea sot. Toti sotii ei au trait scurt si intens. Pentru ca este o femeie adevarata si nu I-a dezamagit pe nici unul dintre ei:
- Toti stiu ca fica-mea este fata lor, zice si clipeste dintr-un ochi.
Mi-am notat cu sfintenie toate sfaturile, si la loc de cinste clipitul din ochi. Clipitul din ochi = “te-am facut cu ochiul” si nu popularul “ti-am facut cu ochiul”. Trebuie sa abuzezi, dar sa nu-l se folosesti de 2 ori pe aceesi persoana. De-acum inainte o sa trebuiasca sa ma descurc singura. Sigur o sa mai vorbim la telefon. Dupa nunta prietena mea va renunta la serviciu, caci are nevoie sa se concentreze asupra mariajului. Mi-a zis ca postul ei de secretara va ramane liber si daca vreau poate pune o vorba buna la sef sa fiu avansata in locul ei.
- Ca doar n-o sa ramai toata viata programator in C++!
M-a impresionat acest gest de solidaritate si afectiune din partea ei. Nici nu am indraznit vreodata sa visez macar la o asemenea pozitie. In plus mi-a daruit toate rochitele ei de secretara. Rochitele sunt croite special ca uniforma pentru acest statut: au toate decolteul in v, scuze, in V, si lungime standard: 25-30 centrimetri deasupra genunchilor. Mie cica imi stau si mai bine pentru ca sunt cu vreo 10 centimetri mai inalta decat prietena mea. Am inteles ce inseamna discretia unei secretare, adica sa nu atragi in nici chip atentia la vestimentatia ta. De aceea trebuie sa fie cat mai minimalista. Mi-a dat si ochelarii. Sunt cu rame fine, aurii si fara dioptrii. Mi-e cam greu sa vad, sa scriu ceva cu ei, dar nu trebuie sa-mi fie teama. O secretara scrie foarte rar, dar de ochelari are nevoie pentru aer. M-am gandit ca felul in care apasa ei pe nas impiedica o buna oxigenare a creierului. Mi-a confirmat:
- Exact, caci la o buna secretara doar parul este oxigenat.
Eu I-am dat la schimb hainele mele si ochelarii –5 stangu’, -3 dreptu’. Le-a luat pentru bunica ei.
L-am vazut pe sef cam dezorientat. El a crezut tot timpul ca are numai barbati in departament. Si mie mi s-a parut cam ciudat ca dupa 5 ani de domnule A. sa fiu strigata domnisoara A. Dar ma gandesc ca iar e o toana de sef si nu trebuie sa-l contrazic. Ceilalti colegi insa mi-au marturisit pe rand ca ma remarcasera demult. Le-am facut pe rand cu ochiul. De atunci s-a schimbat si mirosul in birou. Apa de cologne. Nu de la mine, pentru ca eu, datorita noii pozitii am fost nevoita sa renunt la vechiul obicei.
Socializare la locul de munca. In fiecare dimineata invit pe cate un coleg la cafea. Am starpit astfel orice urma de egoism intre ei. Fiecare face pe rand cafeaua pentru intreg biroul. Unul dintre ei a lipsit o zi. M-am panicat. Prietena insa m-a sfatui sa o fac eu in locul lui si sa-I invit pe toti ceilalti. Nu prea ma pricep sa fac cafea. A iesit o zeama lunga si foarte dulce. Baietii mi-au multumit. Nu inteleg de ce au fost asa suparati pe colegul lor. Au decis ca nici unul nu are dreptul sa lipseasca de la munca. Si daca totusi are vreodata nevoie de o zi libera, este scuzat numai daca vine in dimineata libera si face cafeaua. Dupa asta poate face ce vrea cu timpul lui liber.
O secretara este responsabila atat cu munca in echipa cat si cu atmosfera din birou. Mi-am luat in serios job-ul. Astfel, de cate ori mi se cere sa scriu un fax sau alt document, impartasesc acest lucru cu colegii mei. Spiritul de echipa este atat de dezvoltat incat nu facem nimic fara sa colaboram: eu dictez, iar ei scriu. Chiar ei ma intreaba de vreo 10 ori pe zi daca nu ma pot ajuta cu ceva. Sa trec pe la ei neaparat daca am nevoie de ceva. Cu atmosfera se rezolva simplu. Am oprit instalatia de climatizare pe etaj. Le-am zis ca mi-e frig, e curent. Unii au protestat. Era gata gata sa renunt. Nu imi plac conflictele. Prietena mea, mi-a zis sa fiu intelegatoare, caci cu siguranta dupa cateva zile se vor razgandi ei. M-a sfatuit sa pun o jacheta de lana inchisa pana la gat peste decolteul in V, ca sa nu racesc. N-a durat decat o zi si toti si-au retras protestele.
- Este atat de sensibila la curent.
E o atmosfera fierbinte, de munca asidua. Se vede cu ochiul liber: inca de la jumatea zilei suntem toti asudati de atatea probleme rezolvate.
Secretara trebuie sa cunoasca foarte bine colegii, sa asigure libera exprimare. Dar ca la orice om modern, exprimarea ca sa aiba acuratete trebuie sa fie concreta, prin obiecte. Am numarat: 10 colegi + sefu. Am informat pe fiecare cand este ziua mea de nastere. Data zilei e foarte exacta, doar cu mici diferente de luna: unul stie ianuarie, altul februarie s.a. Sefului, pentru ca asa se cade, i-am dat doua ocazii de exprimare: decembrie si onomastica. L-am luminat caci el nu stia ca A. este si nume de floare si prin urmare se serbeaza de Florii. Vreo doi mi-au adus doar flori.
- E ceva rau? am cercetat manualul cu sfaturile prietenei.
Scria: cei proaspat insurati sunt mai putin darnici cu secretarele. Totusi experimetul a contrazis un pic demonstratia pentru ca cel mai corect si concret in exprimare a fost seful. Si el era propaspat!
Cu cate ceva am dat totusi gres.
In primul rand in sfaturile notate, la capitolul: gratia si siguranta unei secretare in timpul serviciului, scria ca trebuie, din cand in cand, sa scap ceva pe jos si sa ridic obiectul cu maxima atentie din partea colegilor. Am incercat de cateva ori, dar din pacate de fiecare data colegii formau o gramada organizata ca la rugby in jurul obiectului. Pana sa apuc eu sa ma aplec ma nimeream intotdeauna deasupra gramezii. Am sunat-o pe prietena disperata. Mi-a zis ca nu e asa o mare greseala. Totul este sa nu favorizez pe nimeni in public. Adica sa evit sa cad in spatele aceluiasi coleg de mai multe ori. Sa pastrez echidistanta si sa cad la fiecare pe rand si daca se poate sa respect ierarhia departamentului.
In al doilea rand la greseli comise: am clipit de doua ori catre acelasi barbat. O data in decembrie si o data de Florii. Atunci sefului I s-a topit verigheta de pe mana si s-a transformat intr-un medalion cu 2 poze: a mea care circula liber pe internet si a lui. Pentru ca nu avea una recenta I-am propus s-o decupeze pe cea din tabloul de la cununie.
Intr-o zi prietena mea a intrat furtunos pe usa. De bucurie ca nu ne mai vazusem demult mi-a sarit direct in spate si si-a inclestat mainile in parul meu, injurand birjareste. Am crezut ca ne jucam de-a caluseii ca atunci cand eram copii si am luat-o la fuga chiuind. Dupa ce a obosit, a descalecat si mi-a aratat poza de la nunta. Sotul ei isi decupase capul. Mi-a zis ca nu mai purta nici verigheta. Mi-a cerut toate rochitele si ochelarii. Am avut senzatie de déjà vu. Acelasi lucru imi ceruse si sefu desi lui ii veneau oribil. Cand a plecat prietena mea mi-a zis sa uit numarul ei de telefon. I-am promis c-o sa incerc, si ca secretara nu mi-a fost dificil sa fac asta. Mi-a mai zis ca nu am personalitate. Deci asta a suparat-o!
M-am abitionat, asa ca la sedinta am venit cu o idee ca sa dovedesc ca am ceva personalitate: trebuie renuntat la achizitia de sisteme alternative, caci eu am dezvoltat pe o placa matrox niste aplicatii care nici macar nu sunt inscrise in cartea tehnica. Nici un coleg nu au fost de acord si seful m-a trimis nervos sa le aduc cafele caci se prevede o sedinta lunga. Spre dimineata au ajuns cu totii la concluzia ca se pot face cateva cercetari pentru aplicatii noi pe o placa, de ce sa nu folosim ce avem in dotare, matrox. Cred ca sefului I-a venit ideea. Pe langa asta au dat anunt in ziar ca sunt in cautare de secretara, iar colegii au decis unanim sa scoata poza mea de pe intranet.
Mi-am recapatat vechea tinuta si ochelarii. Am renuntat la blondul sandre. De fapt am renuntat la orice urma de par caci a fost o mare voluptate pentru mine sa reiau obiceiul folosirii aparatului de ras si a apei de cologne. Si din cauza asta am exagerat putin. Cu mare tristete in suflet am decis sa le restitui colegilor cadourile primite de zilele mele. Am trecut pe la fiecare si cu greu m-am abtinut sa nu clipesc din stangu, pe sub lentila –5. Reactia lor m-a consolat. Au fost neutri, distanti, au evitat atingerile, au evitat privirea directa, au tremurat putin, asa ca o parere de frison. Cred ca de la instalatia de climatizare. Au zis ca nu a existat zi mai infricosatoare, mai cutremuratoare pentru ei.
Seful m-a primit cu bucurie. Avea un nou proiect pentru mine, sa dezvolt ideea care I-a venit aseara, la sedinta. Are incredere in capacitatea mea. Apoi, fericit ca ma revede, m-a sfatuit prieteneste:
- Nici nu stii ce satisfactii iti poate oferi mariajul, si mi-a dat exemplul lui. Aseaza-te si dumneata la casa ta, domnule A.!