agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-18 | [This text should be read in romana] |
Poate ar fi fost o zi ca oricare alta daca sfarsitul lui martie nu s-ar fi apropiat, cu magnolii luxuriante si narcise, el ma astepta ca de obicei, ma intai bucurandu-se de venirea mea, cu ochii clipind des, veseli, pentru ca in cateva minute, intelegand din felul in care imi rasfiram degetele prin parul lui, din felul in care plasa cu sticlele de vin se balanganea, ca am nevoie de el, ca poate doar sa stea si sa ma priveasca ore intregi, sau sa ma danseze, Dumnezeule de ce sunt toate melodiile in seara asta despre iubire, nu stiu zicea el si se apropia mai tare in mine, intrand in mine cu narile larg deschise, urat si al meu, pentru totdeauna, nu exista pentru totdeauna, ba exista spunea el si mai turna vin in pahare, de ce se goleau paharele, nu se golesc iubito, uite-l aici, plin, ea mai sorbea o gura, cu buzele rujate aproape strident, Ami o ajutase sa se machieze, de fapt o trantise pe un scaun, ca pe o papusa de carpa si, scotandu-si trusa de ustensile, cu un design oriental, nepoata doctorului care facea operatii complicat numai cu trei unelte, toate aratau cumplit, infricosator, de parca ar fi fost folosite de Inchizitie, nu, nu era exorcizare, vreau sa fii frumoasa azi, ii facuse Ami cu ochiul, sperand ca tristetea se poate varui, da, o facuse frumoasa, ii daduse desuurile cele mai de pret si o impinsese inspre usa, nici ea nu plangea, de ce ar fi plans, era doar o zi ca oricare alta, spre sfarsitul lui martie, cu natura innebunind peste noapte, cu mirosul umed de seara si mister lenes trepidand pe singura sosea a orasului cu un singur magazin, the ride, asta era postul de radio pe care il cauta, dar cum sa il gaseasca, mainile tremurau, vinul era bun, inca putin, da, te rog, mai toarna putin, iarasi o melodie, recunosti, Pink Floyd, de ce dracului imi spunea asta, nu `recunosti Pink Floyd,e lantul de la fantana care scartaie indiferent la sangele tau alertat, zguduit iesit din matca acum, dupa atata vreme, dupa atata asteptare, curge in tine, cand ajunge in dreptul genunchilor devine vascoasa, intepenesti, te simti bine draga, cum sa nu, incerca sa sa lase pe genunchi, sa faca o pirueta, dansa, cateva secunde ratacite pe umerii dezgoliti, ar fi putut sa o scuture cineva de ele, cine, a da, avea cine, el era mereu acolo zambind, rabdator, rabdarea lui se masura in stejari si o mirosea iarasi peste tot, ii intra pe sub brat, intotdeauna se excita acolo, apoi printre glezne si mai ales la ureche, acolo o lingea lung, de unde dracu invatase asta, pornea de sub ureche, pe care molfaia cu zgomot, apoi se pierdea pe gat, circular, se simtea ca o dansatoare de hula hoop, inca o pirueta, s-a lasat pe genunchi, din ce in ce mai jos, apoi iarasi linsul, ajungand aproape de gura, pe la colturi, pe buze, apasat, nimic serios pana la urma, o adiere fara urme, o cadere, draga mea ai cazut, scoala-te de acolo ca vei raci, zambetul acela care stie totul, cat poate sa isi permita si cat nu, care stie numai mirosind ce se petrece intre`coapsele tale, in ochii tai, simtea mai degraba cald desi se facuse tarziu si noaptea de martie o prindea in cangi de frig, inca nu intrasera in casa, nu, erau pe veranda, doar ea ajunsese pe cimentul verandei curgand, el o lingea in continuare cu constiinciozitate, ce stii tu, spune, ce stii, STIU, zicea el, dar tu nu ai imaginatie, nu am, stii asta, dar am trait, am trait tot, nu mai e nimic de trait, de aceea o sa mor tanar, o sa mori tanar pe dracu, o sa ajungi si tu la o anumita varsta, ca toti ceilalti, doar nu esti insemnat, cei insemnati nu stiu ca au fost alesi, nu stiu pana cand sunt surprinsi, cat un falfait de surprinsi apoi inchid ochii si le ramane celorlalti sa iti citeasca tie pleoapele, sa se balaceasca in trupul tau alb, inert, curiosi si marunti, neputinciosi ca nu au facut nimic desi tu le-ai spus, i-ai avertizat doar ca asa si pe dincolo, dar mai ales pe dincolo, cat l-ai cautat pe acel dincolo, cum ti-ai cultivat placerea cu o minutiozitate de colectionar de monezi, ca un pictor narcisit care se viseaza in fiecare pictura a sa, iar cala, da, o vei avea si cala, nu stiu unde dracu o putem gasi insa, parea atat de ireala in pictura aceea, atat de alba, pe un fond atat de negru, atat de fragila si intortocheata inspre interior, ca o cochilie abstracta, in care nu ai fi indraznit sa iti cufunzi privirea, doar ti-ai fi pus-o la ureche, ca pe o scoica, sperand ca asculti acolo toate secretele, cele pe care voiai sa i le spui, cand ea nu te mai asculta, ma asculti, te ascult, atunci de ce nu zici nimic, ce poti sa zici, iti vine sa ii cauti capatul cu degetul, dar nu ai curaj, e atat de alba, e atat de pura, nu poti face asta, mai bine te ridici pentru ca pe jos e sange si sangele acela se scurge din tine, oare sangele pateaza, da, pateaza, dar petele se pot scoate cu lapte rece, o sa le stearga cineva, nimeni nu suporta sa priveasca sangele, doar cativa maniaci din Dover, intr-o simulare de atac aerian, si tu, da, aproape ca uitasem, tie iti placea sa privesti sangele, o amenintai subtil cu incheieturile taiate, nu putea sa mai doarma o saptamana, sinucigasii au felul lor neinteles de a muri, o fetita de treisprezece ani citea Shakspeare si s-a impuscat in tampla cu un glonte, americani tampiti, isi lasa pistoalele la indemana, un pensionar cumsecade spune ca pleaca pentru o plimbare si se spanzura intr-o gradina, de gardul unui om pe care nici macar nu il cunoscuse, Gad Bertha se spanzura de lustra in pantofiori rosii, toti copiii din cartier se holbeaza la vanataile urate, o alta se arunca de la etaj si se zdrobeste de asfalt sub privirea unui elev care isi taraste pasii spre casa, abia am scapat neascultat, altii esueaza lamentabil si atunci isi fac un scop din a atinge perfectiunea, trandafirii galbeni se asorteaza cu sangele, supradoza de medicamente nu urateste cadavrul, a avut o moarte frumoasa, ai auzit, trei preoti si lumea curgand pe strada cu lumanari si un banut in batista, dar poezia, dar noi, ce dracu ar cauta poezia aici, dincolo nu e poezie, dincolo poti fi tu, fara sa ii pese lumii de chipul tau, de labiile tale, sau de parul carliontat pe care ti-l razi din cand in cand, de mila ta, de ochii tai, albastri, da albastri, sunt frumosi ochii tai, da, esti scumpa, mergem intr-o zi la River dance, numai noi doi, ne dezbracam in sala, pe sub scaune si ne sarutam pana cand lesinam, pana vorbesc cu saliva ta si cu vocea ta, ai o voce atat de calda, de ce te indepartezi cand te simteam eu cel mai aproape, saliva iti miroase a struguri, zdrobsiti in palme, in palmele tale as sta si eu o vreme, ai sta, as sta, sexul nu a insemnat prea mult pentru mine niciodata, repetitii indelungate, a fost bine, da, sigur, ai reusit, am reusit, haide sa o incercam si pe asta, o incercam, si pe la spate si cu mainile legate de calorifer, am si catuse si labiile umede, nu sunt pure nu, imi pare rau, sunt eu prea directa, am baut putin si cala aceea nu imi da pace este ca un organ de reproducere care nu se va reproduce niciodata,nu , nu steril, rozul e inauntru, dar tie nu iti placea rozul, nu, nu imi placea, nu imi spunea nimic, mi l-a soptit cineva la ureche, demult, haide inauntru e aproape dimineata, am putea sa dormim cateva ore, fara sa ne atingem, fara sa ne lingem, doar eu si tu ca doi tovarasi vechi de arme, pe care i-a bantuit atunci acelasi gand, era un gand nebun, asa-i, la urma urmelor tu esti doar un caine, nici macar al meu, eu doar te-am tinut o vreme in brate, tu erai prea urat ca sa te salveze cineva de la gazare...iar eu sunt doar trista intr-o noapte de martie
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy